iuleka

   În urmă cu 18 ani, Beijing-ul era scena unui eveniment care a îngrozit întreaga lume. Autorităţile chineze au înăbuşit atunci cu violenţă demonstraţiile civililor din piaţa Tien an Men care cereau democraţie şi respectarea drepturilor omului în China. La 15 aprilie 1989, peste 100.000 de studenţi s-au adunat în piaţa din centrul Beijing-ului pentru a-l comemora pe fostul conducător al Partidului Comunist. Ei protestau, însă, şi faţă de acţiunile din ce în ce mai autoritare ale guvernul chinez. În ciuda presiunilor autorităţilor, studenţii nu au renunţat la proteste, iar în scurt timp s-a ajuns la un boicot general în universităţile din China. Până la jumătatea lunii mai, în piaţa Tien an Men, studenţilor li s-au alăturat peste un milion de oameni. Situaţia a determinat guvernul chinez să declare starea de urgenţă şi să ordone armatei să preia controlul asupra centrului oraşului. Pe 4 iunie 1989, protestatarii erau înfrânţi de gloanţele armatei. Masacrul din piaţa Tien an Men a fost cel mai sângeros eveniment din istoria contemporană a Chinei şi a provocat moartea a peste 2000 de oameni. Pentru oficialităţile chineze subiectul 4 iunie 1989 este încă tabu. El lipseşte complet din cărţile de istorie, iar orice informaţie apărută pe internet despre acele momente este imediat cenzurată.

Bandele de cartier au luat naştere în lume odată cu dezvoltarea oraşelor. Cunoscute sub diverse nume, găştile de cartier reprezintă un grup de tineri cu identitate proprie care comit frecvent acţiuni ilegale. Există însă şi teoria potrivit căreia, la origine, găştile de cartier au fost formate cu scopul de a se autoproteja. Gangsterii au devenit celebri în Statele Unite încă din anii 1800. La începutul secolului al XX –lea existau deja în America mai multe bande a căror notorietate provenea tocmai din actele de violenţă şi criminalitate care le erau atribuite. Membrii bandelor proveneau de cele mai multe ori din rândul imigranţilor săraci şi dornici de afirmare. În New York, de exemplu, prima bandă de cartier a fost formată din imigranţii irlandezi. Apartenenţa la un grup etnic a fost un principiu de bază al dezvoltării găştilor de cartier în America. De altfel, Mafia Siciliană, cea Chineză sau găştile Irlandeze au ajuns cunoscute în întreaga lume. Astăzi, membrii bandelor de cartier poartă anumite haine şi culori, folosesc un limbaj special şi conduc activităţi criminale, în mod deosebit trafic de droguri şi prostituţie. În România, numai în capitală, în fiecare an, se înfiinţează câte 20-30 de găşti de cartier. În 2007, în Bucureşti, existau peste 120 de bande de cartier şi grupuri de stradă. În ultimii ani, grupurile formate de puştii dornici de afirmare în această lume câştigă teren în favoarea găştilor de cartier.

Asadar, profet sau mistificator? „În anul secolului nou la nouă luni,/ Din cer va veni Regele Terorii…/ Cerul va arde la patruzeci şi cinci de grade./ Focul se apropie de măreţul oraş nou…” La căteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 împotriva celor două turnuri ale World Trade Center, din New York, aceste versuri făceau ocolul lumii. Numele lui Nostradamus era din nou invocat, cu teamă, de întreaga lume. După tragedia de la 11 septembrie 2001, mai multe catrene atribuite lui Nostradamus au circulat pe internet şi, timp de două săptămâni de la atentate, numele profetului a fost în topul celor mai căutate cuvinte cheie, înainte chiar de CNN, World Trade Center şi Bin Laden. Specialiştilor nu le-a trebuit, însă, prea multă vreme pentru a-şi da seama că aceste catrene erau false. Textele s-au dovedit a fi, de fapt, o compilaţie între versurile profetului francez şi improvizaţii de moment. A rămas totuşi întrebarea: a fost Nostradamus un profet? Cert este că, de aproape 500 de ani oamenii au făcut mereu apel la scrierile sale pentru a descifra viitorul. Iar dorinţa tot mai puternică a lumii moderne de a controla marile evenimente ale istoriei l-au transformat pe Nostradamus într-un adevărat oracol. Interpreţii profetului francez au desluşit în scrierile sale prevestirea domniei lui Napoleon, al doilea război mondial, ascensiunea lui Hitler, asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy şi, chiar, aterizarea omului pe lună. Căt de exacte şi adevărate au fost profeţiile lui Nostradamus până în prezent? Nu stim. Cert este ca cel puţin o profeţie a lui Nostradamus s-a adeverit din plin: “Nemuritor voi fi atât în timpul vieţii, cât şi în ceasul morţii mele, Şi încă şi mai mult trăi-va numele meu în Univers după moartea-mi”.

Postez aici acest mic articol pentru că mi se pare interesant. Este uluitor să afli cum epurarea comunistă a început cu câţiva ani înainte ca ei să acapareze - în dec. 1947 - puterea totală în România…! Poate că păcatele celor menţionaţi aici au fost mari, pe măsura adeziunii lor faţă de mişcarea legionară. Poate… Însă nu ar trebui să uităm niciodată ce se întâmplă atunci când libertatea de expresie este condamnată la moarte!

La 30 mai 1945, în România, a început procesul ziariştilor aşa-zişi „criminali de război şi vinovaţi de dezastrul ţării”. Procesul avea la bază legea pentru „epurarea presei”, apărută în acelaşi an, tocmai cu scopul de a-i înlătura pe jurnaliştii care, înainte de 23 august 1944, s-au pus în slujba fascismului sau au îndemnat la acte de teroare şi omoruri. Din lotul ziariştilor făceau parte nume importante ale publicisticii româneşti interbelice, precum: Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic, Radu Gyr sau Grigore Manoilescu. Cel care a dispus arestarea jurnaliştilor a fost Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei în acea perioadă şi unul dintre cei mai importanţi lideri ai partidului comunist. Procesul s-a încheiat la 4 iunie 1945. Pentru anticomunis şi apartenenţă la mişcarea legionară au fost condamnaţi la moarte, în lipsă, Pamfil Şeicaru şi Grigore Manoilescu. Au primit, de asemenea, detenţie pe viaţă: Nichifor Crainic ŞI Stelian Popescu împreună cu alţi 6 ziarişti interbelici. Procesul ziariştilor „criminali de război şi vinovaţi de dezastrul ţării” din 1945 a fost, astfel, primul pas făcut de către comunişti către o epurare a intelectualilor din România.

   Am fost puţin mirat să aflu că numai anul trecut, de exemplu, în întreaga lume, terorismul a făcut peste 20.000 de morţi. E puţin cam mult… Oare dacă s-ar fi întâmplat într-o singură zi toate aceste crime, cum ar mai fi reacţionat societatea? Sau, dacă toată lumea ar fi aflat, într-o singură zi, că în decurs de un an, pe glob, au murit peste 20.000 de oameni? Adică exact un oraş întreg! Terorismul înghite, se pare, mult mai prea puţin decât putem noi accepta. Care este cifra la care ne-am arăta cu adevărat şocaţi? Un raport al Departamentului de Stat American, arată că în 2006 s-au înregistrat cu 40% mai multe victime decît în 2005, în mare parte din cauza conflictului din Irak. Studiul afirmă că Siria şi Iranul sunt ţările care susţin cel mai mult mişcările teroriste din lume în acest moment. Raportul menţionează deasemenea că şi Cuba, Coreea de Nord şi Sudanul sprijină mişcări teroriste. Specialiştii de la Centrul naţional american de Contraterorism susţin că, în total, anul trecut au avut loc aproape 15.000 de acte teroriste, dintre care jumătate au fost comise numai în Irak. Presa internaţională estimează că, în prezent, în lume acţionează peste 500 de organizaţii şi grupuri teroriste de diferite orientări.Terorismul modern a luat naştere în a doua jumătate a secolului XX, după apariţia conflictului israelo-palestinian. Terorismul a apărut astfel ca o modalitate de acţiune a celor slabi împotriva celor puternici. Atentatele de la 11 septembrie 2001, au angajat Statele Unite într-un război de tip nou, asemănător unui război mondial. Atentatele teroriste care au urmat celor de la World Trade Center au început să semene moarte peste tot: Bali, Madrid, Londra sau Beslan. În prezent, toate marile puteri ale lumii luptă împotriva terorismului. Pentru acest război însă, în multe ţări legislaţia a fost schimbată chiar cu riscul încălcării drepturilor omului. Noi când ne vom revolta împotriva revoltei supreme?

În urmă cu 20 de ani, în centrul Moscovei ateriza un avion pilotat de un tânăr din Germania Federală. Un fapt deloc obişnuit deoarece, avionul nici nu ceruse şi nici nu primise persmiunea de a ateriza lângă Kremlin. La acea vreme acest fapt avea să fie considerat una dintre cele mai “grele” palme date Uniunii Sovietice. Forţa militară a marelui imperiu comunist era sfidată şi ironizată de un puşti… Mai mult de atât, întâmplarea s-a dovedit a fi cu adevărat şocantă pentru serviciile de securitate din Moscova şi din întreaga Uniune Sovietică. Tânărul german Mathias Rust, în vârstă de 19 ani, era pilot amator şi a decolat, în după amiaza zilei de 28 mai 1987, din Finlanda, la bordul unui avion mic de tip Cessna. El a străbătut apoi întreg spaţiul Sovietic până la Moscova unde a aterizat în piaţa Vasilevski, foarte aproape de fortăreaţa Kremlinului, lăsându-i cu gurile căscate pe moscoviţii care se grăbeau să ajungă la serviciu. Ştirea a aterizat ca o bombă în Uniunea Sovietică, ridiculizând şi discreditînd armata, KGB-ul şi celelalte servicii de securitate. Occidentul şi Statele Unite ale Americii au interpretat gestul tânărului pilot ca o slăbiciune a sistemului de apărare sovietic. Mihail Gorbaciov se afla atunci la reuniunea de la Berlin a Pactului de la Varşovia. Când s-a întors în ţară l-a demis pe ministrul apărării şi pe comandantul apărării antiaeriene. În total, peste 2000 de ofiţeri din armata uniunii sovietice şi-au pierdut, cu această ocazie, slujbele.

   Ştiaţi că în filosofia indiană “samsara” înseamnă “a te lansa în viaţă, a accepta viaţa aşa cum este ea”? Sensul termenlui este definit, în tantrism (că de acolo provine), drept una dintre cele mai bune căi de urmat către ”eliberare”. Nu este calea “ortodoxă” a filosofiei YOGA, însă ea oferă o alternativă. SAMSARA nu îndeamnă la abandonarea acţiunii, la retragerea în sine pentru a anihila karma; dimpotrivă ea propovăduieşte acţiunea. Samsara afirmă că viaţa trăită în lume, şi nu retras, devine eliberatoare.  Este poate, tocmai de aceea, şi mult mai grea. Pentru omul modern această metodă deschide cea mai bună cale de a îmbina şi existenţa socială şi dorinţa sa de a fi liber, de a fi fericit. Cum anume ajungem acolo? Pentru asta există cărţi şi studii, sau trebuie să aveţi răbdare până autorul acestor rânduri va avea timp să posteze o descriere mult mai amănunţită a acestui concept. Până atunci, nu uitaţi că există şi un parfum franţuzesc cu acelaşi nume, SAMSARA. Care, apropo, are un miros fermecător … la fel ca şi ideea filosofiei indiene!