iuleka

   S-a deschis astazi marele tirg de carti. Nimic nou fata de celelalte editii. Nu am stat mult timp, insa nu am sesizat niciun titlu nou, nicio lansare importanta. Este totusi bine ca s-au strins la un loc toate editurile ca sa usureze timpul de cautare a unui pasionat de lumea cartilor. In schimb, sunt dezamagit ca nu am gasit titluri pe care le-am vazut zilele trecute prin librarii. Si, apoi, reducerile… nu exista! Editura care ma intereseaza cel mai mult, Humanitas, are maxim 10%. Este o atractiv?  

   Am facut enorma greseala sa imi petrec mai multe ore pe net, sarind de pe un blog pe altul. In functie de inteligenta celui care il administreaza poti fi, pe rind,  musafirul a unei lumi desprinse parca din “Apocalipsa”. Jurnalistii sau realizatorii internauti se intrec in a da ponturi, informatii de ultima ora, secrete de culise numai de ei stiute (si date, in premiera, bineinteles, in vileag publicului), birfe si previziuni sceptice despre cele mai importante nume ale momentului … intr-un cuvint, te cuprinde un complex de care nu stii cum sa mai scapi. Ce pot eu sa ofer posibililor mei vizitatori din toate acestea? Imi raspund sfios … pai, mai nimic. Dar, nici nu vreau sa ofer ceva! Vreau sa imi ofer mie, mie si numai mie, placerea de a scrie, de a-mi privi apoi ideile - sau aberatiile - expuse intr-o forma cat de cat aranjata in pagina, asadar, aproximativ oficiala. Nu mai vreau - daca am vrut vreo clipa - sa mai scriu pentru altii! Nu vreau sa scriu aici ca sa atrag vizitatori cat mai multi si, in final, sa pot visa la bani castigati din acest joc! Nu vrea sa alerg dupa stiri, dupa interviuri, dupa secrete si “ponturi” media, pentru ca apoi sa imi creasca inima de mindrie cind am sa citesc - daca am sa am norocul asta! - un comentariu magulitor la adresa calitatilor mele de blog-ist! Nu vreau deloc sa interactionez, sa devin interesant, sa fiu vizitat sau apreciat de internauti. Scrisul meu, in cazul in care el se va mai produce, va exista doar pentru a-mi face mie bine, fara a fi nicio clipa gindit si pentru “altul”!  

   Nu pot sa inteleg cum “formatorii de opinie” din lumea blogului nu au obosit!?! Cum este posibil sa nu te intrebi niciun moment “la ce bun atata zarva?” Pentru ce atata forfota si agitatie? Le aduce munca lor un castig atat mare incat sa justifice sudoare de fiecare zi? Poate ca nu, iar, atunci, ei mi-ar raspunde ca ingrijesc si updateaza blogul din aceeasi pasiune ca si a mea, tocmai anuntata. Din dragoste de scris, din dragoste fata de eu-ul propriu. Asta pot sa o admit. Insa pe ei, cei informati, documentati si atot-stiutori, nu-i opreste nimic din cursa lor fara sfirsit? Cu ce contribuie stirea ca “Andreea Esca este pe picior de plecare din ProTv catre un post din Statele Unite ale Amercii” la imbunatatirea vietii mele? La ce ma ajuta sa stiu ca Tolontan primeste de pe urma blogului sau, 10.000 de euro in fiecare luna? 

   Ineditul infricosator al sinuciderii celor doua gemene din Cluj te poate, insa, bulversa! Tragedia acestui eveniment nu isi are sursa in “curatenia” personajelor care proveneau din lumea buna, ci in in-existenta unui motiv clasic. Un act suicidal este, in esenta, un act personal. Ori aceasta sinucidere a gemenelor ma duce, fara voie aproape, cu gindul la sinuciderea in masa, propovaduita de Jim Jones in anii 70′ ai secolului trecut. (De altfel, sinuciderea in masa propusa de Jones a dat roade şi a provocat aproape 1000 de victime intr-o singura zi.) M-a speriat aceasta stire din Cluj si pentru ca imi pare a fi mai mult decat o sinucidere. De ce s-au imbratisat cele doua surori? Ce au vrut sa transmita prin acest gest? Refuz sa cred ca imbratisarea lor finala a avut rolul de incurajare reciproca pentru a-si duce la bun sfirsit planul. Pentru mine imbratisarea lor ultima este asemenatoarea unei sinucideri in masa. Cred ca cele doua gemene au ridicat sinuciderea la statut de ideologie, iar prin gestul lor au dorit sa o propovaduiasca. Adevarat sau fals ce afirm eu, ramane un lucru cert: noutatea gestului sperie! Asa cum inca mai terorizeaza crimele elevilor americani urmate inevitabil de sinuciderea autorului. Asemanarea intre cele doua exemple consta doar in socul pe care ele il transmit lumii.

   Asadar, dupa o astfel de stire, despre ce mai doriti sa birfim? Salariul cui va mai intereseaza? Despre cine vreti sa stiti unde pleaca, pe cine inseala sau care este pierderea cotidianului “Gandul”???