iuleka

   Am primit astazi o scrisoare in care, un prieten, imi povestea ce a vazut la TVR, nu la televizor ci in fata sediului, si impresiile sale despre acest eveniment. Public si eu aici mailul, fara nicio interventie, pentru a va face si pe voi partasi la o mica birfa.

   “Buna. Nu ne-am mai scris de mult, dar uite una amuzanta… Am avut astazi treaba pe linga Piata Aviatorilor si, logic, am trecut prin fata TVR-ului, pe Calea Dorobantilor. Cum era foarte aglomerat, ma si pregateam sa astept o jumatate de ora la semafor. Insa, coada de la Aviatorilor a fost mai putin plicticoasa. De ce? In fata portii de la TVR erau strinsi cateva zeci, daca nu cumva chiar sute, de tineri care stateau si asteptau. Ce? Nu stiam, insa banuiam. Probabil postul din Dorobanti tocmai anuntase un concurs pentru ocuparea unui post de redactor sau prezentator si toate vedetele din Romania, inca nedescoperite, se postasera, frumos si rabdator, cu CV-ul in mina, la coada. Am zimbit, am ris si m-am tot uitat la sutele de naivi care sperau ca acela este momentul lor! Ohh, sunt convins ca multi recitau rugaciuni, tantre si invocari ale divinitatii, doar-doar destinul le va suride si vor arata ei lumii cine sunt cu adevarat. Cu cat ma amuzam mai tare, pe seama saracilor tineri, cu atat memoria incepea sa imi aduca din trecut intamplari nefericite. Ma intrebam daca nu cumva participa la un concurs al carui castigator era deja cunoscut. M-am intristat si nu am mai avut puterea sa rid. Am avut chiar si un moment de slabiciune cind mi-am spus ca: daca toti romanii si-ar dori sa ajunga vedete, chiar si asa, tot ar trebui sa aiba sanse egale… M-am dezmeticit repede, totusi. Ce cretinisme! Oare nu m-am invatat minte? Parca uitasem de concursul - tot la TVR - la care ma prezentasem si eu, unde inainte de proba finala tocmai statusem de vorba cu viitoarea angajata ( mi se confesase ca lucreaza in TVR de peste un an, ca e doar colaboratoare si ca concursul era organizat pentru ea…). Si apoi, mi-am adus aminte si de celalalt caz si despre celalalt, in fine, mi-am adus aminte de TOT. Nu iti mai spun ca incep sa ma enervez din ce in ce mai tare ca, la virsta mea, mai am momente de slabiciune de genul asta. Naivitatea asta, stii si tu, m-a costat si pe mine destul. - Asadar, am zimbit inca o data si am plecat mai departe, se facuse, intre timp, verde la semafor…. Ne vedem in curind.”