Iulian Leca

Ora 12 fara ceva, noaptea. Ma intorc de la serviciu. Opresc in fata supermarketului non-stop de linga casa. Ma dau jos din masina si inainte de a intra in magazin aud: “bai, alooo! bai …!” Nu ma intorc. Din nou: “alooo, baiii!” Ma uit in dreapta, un personaj ciudat, tatuat, cu lant la git, negricios - scuze, probabil de la intuneric - se indreapta spre mine. Ma uit dar nu ma opresc. Deja nervos, individul imi urla pe un ton infiorator: “da baiii cu tine vorbesc, da, da, cu tineee, steai asheaaa!” Imi dispare tot calmul, adunat cu greu intr-o zi lunga de munca, si ma opresc, fara, totusi, a-i raspunde. Omul noptii isi arata chipul la lumina felinarului. Era un cetatean de etnie roma, nu ma inselasem. “Baaaa, ce zi e astazi?” Fuck!, imi spun, am dat-o pe … Trebuie sa platesc eu pacatele presedintelui cu pasarica si alte alea…. Ma gindesc pret de cateva secunde: sa ii raspund, sa nu ii raspund? Daca nu ii raspund, din punctul asta, treaba e nasolita rau. Daca ii raspund, risc sa ma faca tembel ca il iau la misto, “adica ce? el nu stie ce zi e, trebuie sa ii spun eu?” Tot cintarind sansele de a scapa onorabil din negura noptii, am uitat si eu ce zi e astazi! Fuck!, din nou! Asta e si mai nasoala decat toate! O sa creada ca il infrunt. Si parca nu tocmai asta era strategia pe care o luasem in calcul. Trebuia sa ies repede din dilema si, ce poate fi cea mai buna arma decat atacul?, il intreb eu pe el: “ce zi e astazi???” Cu oarecare tupeu, cu forta in glas, si foarte hotarit sa aflu eu raspunsul la intrebare, ca sa nu las loc la interpretari. Culmea, omul imi raspunde! (In treacat, fie spus, credeam ca se si pregateste sa atace. Eram convins ca il provocasem maxim cu intrebarea asta obraznica.) Imi raspunde: “da, astazi, ce zi este?” Inca nestiind daca e un idiot sadea sau doar un revendicator de dreptate al unei minoritati greu incercate de istorie, ii raspund: “astazi e joi!” Se uita in spatele lui. Schimba cateva priviri cu o umbra din noapte si se intoarce hotarit. Am crezut ca oi fi pronuntat fara sa vreau vreo parola, sau am dat, fara voie, semnul de atac. Nu. Se intoarce si ma intreaba din nou senin: “si maine ce zi e?” Fuck!, a treia oara!!!