Iulian Leca

Sau cum a ajuns Razboinicul Luminii sa devina Napoleon Bonaparte? Asta e ultima noutate la Gigi Becali. Dupa meciul cu polonezii, patronul Stelei ne-a marturisit ca rapidistul Copos l-a sunat pentru a-i spune ca il vede in actiunile sale pe Napoleon Bonaparte. Si el a crezut! Becali a ajuns acum sa creada, cu toata naivitatea lui deloc candida, ca este Napoleon din Carpati. Ce imi place tara asta! Noi nu putem fi niciodata, simplu, doar Becali latifundiarul sau Hagi din Constanta. Nu, noi trebuie sa fim Maradona din Carpati, Briliantul de Romania, Adrian de Vito sau Napoleon din Pipera. Numai asta nu s-a mai numit Gigi. Imaginatia lui Becali, asemanatoare unui copil rasfatat de parinti, provoaca cel mult zimbetul si, de cele mai multe ori, mila sau invidia. Ma intreb ce anume gaseste Becali asemanator intre Gigi din Pipera si Napoleon Bonaparte al Frantei? Victoriile echipei sale de fotbal, pe care o va parasi de fiecare data inainte de fluierul de final atunci cind va simti ca nu castiga un meci? Sau puterea data de bani? Ce anume, pe lumea asta, ar putea sa il faca pe Gigi sa descopere in sine, maretia destinului lui Napoleon Bonaparte? Nestiinta, teatrul jucat in fata presei, teatrul jucat fata de el insusi, naivitatea sau, pur si simplu, prostia? Gigi a spus ca are o inima neinfricata. Nu stiu de ce, cred ca daca va fi pus vreodata in fata unei situatii de unu la unu intr-un “no man’s land” Gigi, cu inima lui de leu, ar rupe-o la fuga in cea mai rusinoasa retragere napoleoniana din istorie… Mi-a provocat mila. Mi-am spus ca nu e poate decat un om este slab care, tocmai din cauza asta, isi creaza universuri alternative… Si ultima intrebare este: oare Napoleon din Pipera nu se simte niciodata mic si slab in comparatie cu adevaratul Napoleon? Nu si-ar dori sa fie el mai mare ca Napoleon, ca istoria si contemporanii sa il compare pe Napoleon cu el si nu el sa se compare cu Napoleon?