Iulian Leca

Aseara consumul mediu al masinii mele in oras a fost de 22 de litri la suta de kilometri. Daca ma intrebati: nu! nu e stricata. Doar ca am mers bara la bara 2 ore si, in mare parte, doar cu viteza I. Doua ore de la Casa Presei pana la stadionul National. Doua ore si ceva dar am rotunjit in minus de jena. Am facut greseala sa imi resetez computerul de bord la plecare spre casa, iar la destinatie am ramas mut. Datele imi spuneau ca ceva nu este in regula nu cu masina, ci cu acest oras: 12 km, viteza medie 6km/h, consum 22l/100km, time 2h.17min. Tot ieri, de la Iasi la Bucuresti am facut 4 ore si 15 min. Consumul? 5,5 litri la suta de km. viteza medie 88 de km pe ora. Dar de la intrarea in Bucuresti, in Colentina, pana la Casa Presei tot 2 ore.

Sa simplificam. A traversa Bucurestiul de la un capat la altul, dus-intors, este echivalentul in timp a traversarii tarii de la o extrema la alta. Nu va vine a crede? Nu va pot propune decat sa incercati si dumneavoastra. Asta este Romania, asta este Bucurestiul!

As fi putut sa fac aceasta descriere ironica si cu umor. Sa descriu nervii soferilor, crizele taximetristilor si somnul cu care m-am luptat in cele doua ore petrecute in Bucuresti, in masina, tinandu-ma de volan ca de o perna. As fi putut…

PS - in cazul in care cineva din vreo redactie de stiri citeste aceste randuri, ii dau voie sa se inspire din acest paradox.

Foarte putine lucruri ne mai trezesc astazi interesul. Am adormit. Nu ne mai impresioneaza durerea de linga noi, cea zilnica. Ne excitam doar la crimele oribile, doar la razboie. Ne-am obisnuit si cu atentatele teroriste. Frecventa lor ne-a facut sa nu ne mai pese ca in IRAK, mor zilnic, in medie, peste 30 de persoane. Ne intereseaza doar atentatele care doboara cladirile din New York sau Londra. Nu ne impresioneaza o crima dintr-un catun, dar o avocata de oras ucisa de barbatul ei politist oripileaza o tara intreaga. Sunt sute sau poate mii de copii bolnavi care au nevoie pentru a trai de o operatie in strainatate, insa doar copilul Lianei Stanciu are norocul sa impresioneze si sa stranga bani pentru viata sa. Sansele nu sunt egale, dar simturile noastre sunt adormite in mod egal la toti.

O vorba spune: “apa trece, pietrele raman”. Sunt cateva astfel de vorbe din popor, daca nu chiar toate, care tradeaza o gandire primitiva. Asta e una dintre ele. In sensul tare, este fix pe dos. Pietrele dispar, treptat-treptat, dupa ce sunt macinate de apa. Iar apa, logic, continua sa treaca. Asta daca nu seaca. Insa cum schimbarile climatice au luat-o razna, apa va creste. O prostie, pe scurt. Oare cate astfel de vorbe din batrani ne ghideaza in viata? Si pe cati dintre noi? Nici macar semnficatia metaforica a proverbului nu mai e adevarata astazi. Totul dispare deopotriva, totul se amesteca, totul de dilueaza.

Cand toate merg bine ne plictisim si incepem sa ne jucam. Sau sa ne impuscam. Pentru ca nu suntem un popor foarte curajos, noi ne jucam. Asta se intampla in Romania, astazi! Basescu face circul dracului pentru ca stie ca toate merg bine. Ar fi chiar stupid sa nu profite de pofta poporului sau. Meritul lui este ca nu ne lasa cu pofta de joaca neimplinita. Meritul sau e ca a simtit aceasta pofta nebuna a romanilor. Cel mai trist popor din europa, romanii, nu ar fi rezistat in istorie daca nu ar fi avut: ori bunastare si jucarii, ori foame si dictatura. Nu vedeti bunastarea? In acest caz, nu uitati ca autoiluzionarea este mai fermecatoare decat realitatea. Deci, cum stam? Raspunsul e scurt: prost. Din toate punctele de vedere. Nu suntem nici fericiti, nici seriosi. Ne maimutarim pentru ca asta ne da iluzia unei vieti fericite. Istoria Romaniei este un sir infinit de eschivari de la marile dueluri. Am preferat mereu sa ne ascundem, mai degraba, decat sa ne infruntam dusmanul. Am preferat sa ne jucam atunci cand ar fi trebuit sa ramanem seriosi si am facut bascalie atunci cand ar fi trebuit sa ne revoltam. Am ratat totul. Nu avem nimic serios. Nu suntem luati in serios de nimeni. Nu impresionam cu nimic pe nimeni. Aproape ca nu existam, daca nu am fi circarii Europei…

Daca nu ati inteles, nu-i nicio problema. Va trimit doar la vecinii nostri, ungurii. Ei se lupta noapte de noapte pe strazi pentru o idee. Idiferent ca e buna sau proasta. Important e ca sunt seriosi. Noua, in schimb, ce ne ramane de facut? Pentru ca suntem şmecheri o sa facem bascalie de ei. Sau o sa ii invidiem. Sau avem treburi mai importante de facut.

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata cu gandul ca nu trebuie sa REALIZEZI nimic? Sa stii ca ai totul? Ca esti tot? Intreb, nu ca as sti…

Cum vii dinspre intersectia Aviatorilor spre Casa Presei, la jumatatea distantei, pe partea stanga, exista o lumanare mereu aprinsa, o poza a unui tanar si cateva flori. Florile sunt in permanenta proaspete. In fiecare dimineata, cand ajungi in dreptul copacului de care se sprijina buchetul cu flori, iti dai seama ca cineva trece pe acolo zilnic sa vada daca nu cumva i s-a intors dragostea. Acolo un tanar a murit acum cateva luni. Un motociclist s-a izbit de copac si a murit in accident. Mama baiatului, sau poate iubita tanarului, vin in fiecare zi la copacul blestemat. Am asteptam o luna, doua, trei, patru… Am crezut ca vor uita, ca durerea va trece, ca se vor obisnui. Am crezut ca prezenta zilnica se va transforma in vizite din ce in ce mai rare. Insa, nu! Nu au uitat, durerea nu a trecut, iar baiatul e mereu prezent. Acolo, si nu numai…

Am avut sarcina sa scriu ceva rapid despre Dan Voiculescu. Ar fi mai multe de spus decat ceea ce am dat brusc si abrupt din mine cu aceasta ocazie. Ma gandesc ca, totusi, nu strica nici atat. Am pornit de la o buna observatie a unui coleg, care mi-a spus ca Felix-Motanul este singurul politician din tara noastra care nu mai are nimic de pierdut. Asta pentru ca a pierdut deja TOT. Toata lumea stie ca banii lui Ceausescu sunt la el, desi justitia a spus altceva. Toata lumea stie ca a fost turnator, iar, aici, CNSAS-ul a dat dreptate lumii. Cu totii vedem pe toate posturile lui Dan Voiculescu pe Dan Voiculescu, dar niciunul dintre noi nu ii acordam increderea noastra. Acesta este… Dan Voiculescu, un paradox in politica romaneasca. Dupa revolutie, s-a spus despre el ca a mostenit banii din strainatate ai lui Ceasescu. Justitia si-a spus cuvantul, insa cert e ca, in prezent, Dan Voiculescu este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. El este si singurul sef de partid din Romania care detine un trust de presa. Acesta insa, mai degraba, l-a incurcat decat l-a ajutat in activitatea politica. Sondajele de opinie nu au reflectat niciodata pozitiv mediatizarea eccesiva a persoanei Dan Voiculescu sau a partidului pe care acesta il conduce. Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu a ajuns si el intr-o situatie paradoxala cand a fost numit de presedinte “solutia imorala”, cu toate ca acelasi Basescu, in 2004, l-a invitat la guvernare. In prezent, dupa ce si-a dat demisia din functia de senator, Dan Voiculescu pare a fi singurul sef de partid din Romania care nu mai are ce pierde. A adunat toate etichetele care puteau fi puse unui politician. Dupa ce a fost suspectat toata viata ca ar fi fost un apropiat al structurilor comuniste, Dan Voiculescu sau Felix Motanul, asa cum tot presedintele Basescu l-a numit, a primit, in 2006, din partea CNSAS si verdictul de colaborator al securitatii. Catalin Tolontan a spus-o mai bine decat as fi putut sa o spun eu, in Jurnalul National pe 24 iulie 2006: “Si totusi… Nu camerele de luat vederi, nu studiourile, nu tipografia si nu calculatoarele din redactii, nici macar vedetele Antenei sau semnaturile noastre, ci increderea publicului e adevarata avutie a familiei Voiculescu. Sau nu e.”

Nu stiu daca ati vazut sau nu emisiunea “10 pentru Romania” din 14 octombrie. Categoria jurnalisti. Robert Turcescu, Tolontan, Mircea Badea si Dan Diaconescu. Robert Turcescu a fost ridicat in slavi de aproape toata lumea. Invitatii si juriul i-au pus intrebari prin care ii preaslaveau succesul, cariera, profesionalismul si farmecul personal. Nimeni nu l-a intrebat de crizele de isterie, din ce in ce mai dese in ultimul timp. Nimeni nu a sesizat prezenta sa stearsa, aproape diletanta, in fata unor invitati de talia lui Dinu Patriciu. Dan Diaconescu a fost desconsiderat. Mircea Badea aproape diabolizat. Tolontan a iesit cel mai bine, ca de obicei, din aceasta confruntare.

Dar, ce a ramas din toata emisiunea? A ramas in dezbatere eticheta lui Badea, este sau nu este el un jurnalist? Nu este, simplu, pentru ca nu isi doreste acest lucru. Din alt punct de vedere, el este chiar mai mult decat Turcescu, Tolontan si altii la un loc. L-am auzit spunand ca fuge si nu vrea sa auda de acest atribut tocmai pentru ca il vede incarcat de atata conventionalism, de atata aroganta si falsitate. Condescendenta cu care Turcescu a vorbit in aceasta emisiune, condescendenta deontoloaga si jurnalistica normal, poate provoca doar repuls intelectual. Superioritatea lui Turcescu, atunci cand nu e isteric si nervos, e mai de condamnat decat subiectivitatea crizata a lui Badea. Prefer oricand timiditatea de care se trateaza Badea in emisiunile lui, decat aroganta deontoloaga a lui Turcescu. Ma atrage, de asemenea, mai mult reactia lui Badea in fata unui politist prost sau corupt decat incercarile lui Turcescu de a ma convinge ca presa ar trebui sa fie apanajul doar a unora, ca analistii politici ar trebui sa fie doar 3-4 persoane, ca adevarul nu e spus decat de …el (eventual), ca de gandit nu mai gandeste nimeni (cu exceptia lui, desigur) si ca, una peste alta, ar trebui sa dam un examen cu el ca sa avem voie sa emitem si noi opinii in presa. Exista astazi aceasta tendinta la tot mai multi formatori de opinie: ca doar unii ar avea dreptul sa scrie, sa gandeasca, sa comenteze, sa apara la televizor… restul fiind doar intoxicatii mediocre. Da, poate. Poate ca presa din Romania de astazi este plina de prosti, de ignoranti, de oameni mediocri, de securisti mizeri sau jurnalisti cumparati si cumparabili. Dar, asta inseamna libertatea cuvantului! Aceasta este libertatea de a vorbi liber. Atunci cand noi avem libertatea de a scrie, de a vorbi si de a gandi, ceilalti, care ne asculta sau ne citesc, au si ei Libertatea de a intelege, de a alege si de a discerne. Badea a avut dreptate pentru ca nu a incercat sa aiba dreptate cu orice chip, asa cum au incercat ceilalti. Se pare ca tocmai jurnalistii plini de deontologie profesionala au uitat ca jurnalismul nu ar trebui sa ingradeasca nimic. Mesajul originar al jurnalismul cred ca e libertatea cuvantului. Badea a cucerit prin statutul de victima pe care l-a capatat din primele minute ale dezbaterii. Prin discursul sau liber, sincer si fara afectivitate. Pretiozitatea jurnalistica a lui Turcescu seamana cu rigoarea inchizitionala a unui catolic fervent din evul mediu. Oare cand vom ajunge sa fim martorii primei cenzuri a libertatii de exprimare pe baza unui principiu deontologic sofisticat pe care doar 2-3 oameni il inteleg?

PS: subinteleg, desigur, ca noi toti suntem purtatorii unui discurs liber, civilizat, autocenzurat de bunul simt si buna crestere pe care am primit-o cu toii acasa in cei sapte ani de educatie.

Am vazut tot mai des cum efectele inovatiilor media sunt diabolizate. Cristian Tudor Popescu a luat din nou pozitie in articolul sau”Manipularea media de catre mass”.” Omul abtibild”. Asta este pentru CTP omul modern. Doar atat. Nu inteleg de ce schimbarile lumii vazute sunt privite ca un o boala care omoara spiritul. Nu este CTP primul care face asta. Spengler in cartea sa “Declinul Occidentului” tragea un semnal de alarma inca de la inceputul secolului trecut. Si nici el nu a fost singur. Aproape fiecare mare parioada istorica a civilizatiei noastre s-a speriat de evolutia tehnologiei si de schimbarile civilizatiilor. La fel s-a speriat si Heidegger, iar Guenon a incercat si el  sa conserve spiritualitatea lumii in eseurile sale de un rasunet fantastic in Franta interbelica. Dar reactionari de aceasta natura au existat din totdeauna. Culmea, si in Grecia antica descoperim filosofi si oameni politici care credeau ca lumea si civilizatia lor se apropie de disolutia spirituala. Sofistii care s-au raspandit tot mai mult dupa Socrate au bagat in sperieti conservatorii epocii.

Ce vreau sa spun este ca civilizatia evolueaza dupa reguli proprii. Ca nimeni nu se poate opune, nu poate sa schimbe cursul natural al dezvoltarii lumii. Omul abtibild pe care CTP il desconsidera a existat din totdeauna in lume. El nu este o creatie nici a televiziunii, nici a internetului, nici a ziarelor si cu atat mai putin a manelelor, telenovelelor sau show-urilor de gust indoielnic. De fapt, omul abtibild nici nu exista, cel putin asa cum il descrie CTP-ul. Este omul modern cu frica lui constanta de singuratate, cu lipsa lui permanenta de timp, cu frustrarile lui din ce in ce mai mari, cu fuga permanenta de autenticitate si dorinta obsedanta de a iesi din mediocritate - desi se afunda in normalitate. Originalitatea pe care omul modern o cauta cu disperare tradeaza nevoia lui de a iesi din masa omogena a societatii pe care lumea moderna tinde sa o generalizeze: de jos - de la ultimele straturi ale societatii - pana sus, la elitele cele mai rafinate. Nimic nu e de condamnat, nimic nu poate fi negat. Cred ca dispretul CTP-ului fata de omul abtibild exprima dispretul sau fata de omul modern, indiferent ce fata ar avea acesta. CTP-ul vrea sa fie singurul jurnalist care ar avea voie sa scrie, singurul care ar putea exprima adevarul, singurul care ar manui GANDUL cu maiestrie filosofica. Combinati articolul lui cu interventia de la emisiunea “3ORI3″ de la Realitatea TV din 13 octombrie.

Lumea moderna are, aproximativ, aceeasi doza de spiritualitate ca si lumea de acum 2000 de ani, sau de acum 3000 de ani. Nu avem nici mai mult, nici mai putin spirit decat vechii greci. Contemporanii lui Isus cu siguranta ca nu aveau nici finetea, nici delicatetea omului modern din orice mare metropola a lumii de astazi. To be continued… 

Duminica, 14 octombrie, Catalin Tolontan va veni la Realitatea TV in emisiunea “10 pentru Romania”. Datorita acestui fapt s-a intamplat sa fiu in postura de a-i adresa cateva intrebari. Raspunsurile pe care le-am primit le puteti citi mai jos. Destul de scurte unele, din lipsa de timp, dar relevante pentru cateva aspecte mai mult sau mai putin controversate din biografia sa.

Catalin Tolontan este unul dintre cei mai abili jurnalisti din Romania. Desi a plecat din vreo 3 locuri, a reusit sa ramana in relatii destul de bune cu fiecare din patronii pe care i-a parasit. Ba chiar e dorit si de altii. S-a scris ca a refuzat un milion de euro, prima de instalare, de la Realitatea TV. Ce a refuzat si de ce, vedeti in raspunsurile sale.

1. De ce ai refuzat oferta de la Reralitatea? nu te mai intreb cati bani ai refuzat – se vehiculeaza, mai nou, din surse destul de credibile, suma de 100.000 de euro, nu un milion asa cum a aparut acum cateva luni - dar motivul? e adevarat ca “din comoditate” nu ai vrut sa te desprinzi de lumea sportului?
Tolontan:  Da, din comoditate. Si pentru ca ma simt bine intr-o redactie matura si valoroasa precum cea de la gazeta.

2. Din toate plecarile tale, ce regreti ca ai lasat in urma, sau de unde ti-a parut rau ca ai plecat?
Tolontan:  In 11 ani am  plecat de doua ori. Nu regret.

3. Dupa campania Loteria, de la ProSport sau de la Gazeta Sporturilor, ati mai primit publicitate de la Loteria Nationala?
Tolontan:  Nu.

4. Cu care personaj din lumea sportului - sau de aiurea - ai avut cele mai mari si mai durabile conflicte?
Tolontan:  Cu M. Sandu, Dragomir si Becali.

5. Ce crezi ca este mai important: atentia cu care iti construiesti brandul - adica brandul in sine -sau respectarea unor principii jurnalistice, personale?
Tolontan:  Nu poti sa-ti construiesti un brand respectat decit daca respecti principiile presei.

6. Te-ai gandit vreodata sa iesi din lumea presa sportului si sa intri in jurnalismul cu miza mai mare? sa faci trecerea catre comentariul politic, social sau economic?
Tolontan:  Miza mai mare? Va amintesc ca cea mai mare suma recuperata vreodata de Fisc de la un contribuabil persoana fizica este de peste 400.000 de dolari si a rezultat dintr-o ancheta a Gazetei Sporturilor. Iar in acest moment derulam o investigatie privitoare la 99.000 de mp la baza Tineretului. Miza: 400 de milioane de euro.

7. Cati vizitatori ai intr-o luna pe blog? si, daca vrei, cat castigi din publicitatea de pe blog?
Tolontan:  In medie, intra cam 7.000 de oameni zilnic pe blog. Banii nu ii incasez eu, ci gazeta, printr-un contract integrat, cu o regie de publicitate.

8. Ce relatie ai avut de-a lungul timpului cu Gigi Becali?
Tolontan:  Relatia mea cu Gigi Becali este una jurnalist - subiect. A fost in general civilizat cu mine. O singura data, acum citiva ani, a urlat la telefon si am inchis aparatul. Il consider un om care a facut si lucruri bune in fotbal, dar pe care-l infringe firea violenta si precaritatea conceptiilor. Daca n-am fost suficient de dur cu el la o anume emisiune? Asta e o idee intiparita in mentalul colectiv. Oamenii asteapta ca, la finalul emisiunilor, jurnalistii sa puna catuse invitatilor. Asta e treaba altcuiva.

9. E adevarat ca ai fost dat afara cu litera „i”de la cotidianul AZI de catre Stireanu, in 1993?
Tolontan:  In 1993 am fost concediat cu litera i (indisciplina) de la ziarul AZI, unde pornisem ca inginer de sistem, tehnoredactor, reporter, redactor si ajunsesem redactor sef adjunct. Nu- i port pica lui Octavian Stireanu, seful meu de atunci. Ne daduse ziarul pe mina, eram foarte tineri si au aparut divergente legate de independenta editoriala. Azi foarte multi din echipa de atunci sint nume importante ale presei din Romania: Vlad Petreanu (A1), Costi Mocanu ProTV), Gabi Stefan (Gandul), Ioana Lupea (Evenimentul Zilei), Gabriela Firea A1 si Saptamina Financiara).

Filmul difuzat de TVR, in care joaca Muresan si Remes, sta in spatele fiecarui politician roman. Pina la proba contrarie eu le dau prezumtia de vinovatie. Si sunt convins de asta! Nu stiu cati dintre saltimbacii politicii noastre ar rezista unui test cu camera ascunsa. Este dezgustator sa il vezi invitat cateva seri la rind pe Muresan la mai toate televiziunile cum invoca naiv si candid bunul simt in judecarea cazului sau. “Cum puteti crede ca am luat mita caltabosi?” Mai sa il crezi! Insa filmul “Caltabosul” exprima normalitatea din politica romaneasca. Calmul si detasarea cu care Muresan se apara de cateva zile tradeaza o obisnuinta cu astfel de situatii. Cine cunoaste putina psihologie isi da seama ca nu e pentru prima data cand Muresan a facut nefacuta asta. Muresan a fost in urma cu doua seri invitat la Antena 3. Acolo, pe fondul aceptarii discursului sau de moderator si ceilalti invitati, Muresan a dat o mostra perfecta de prosteala pe fata, de dispret profund fata de inteligenta noastra a tutror celor care il priveam. E usor sa ne imaginam cum fiecare politician care se plimba pe la toate televiziunile joaca acelasi rol. Cum fiecare dintre ei au cate o poveste de acest gen in spate. Cel putin una! Si cum ne prostesc. Ne tot prostesc, incontinuu, fara jena si cu mult tupeu! Iar noi inghitim, ne pierdem timpul privindu-i, unii ii cred, altii le mai canta si in struna si cu totii, ii platim sa ne prosteasca. Bravo, felicitari! Jucati din ce in ce mai bine!