iuleka

Nu stiu daca ati vazut sau nu emisiunea “10 pentru Romania” din 14 octombrie. Categoria jurnalisti. Robert Turcescu, Tolontan, Mircea Badea si Dan Diaconescu. Robert Turcescu a fost ridicat in slavi de aproape toata lumea. Invitatii si juriul i-au pus intrebari prin care ii preaslaveau succesul, cariera, profesionalismul si farmecul personal. Nimeni nu l-a intrebat de crizele de isterie, din ce in ce mai dese in ultimul timp. Nimeni nu a sesizat prezenta sa stearsa, aproape diletanta, in fata unor invitati de talia lui Dinu Patriciu. Dan Diaconescu a fost desconsiderat. Mircea Badea aproape diabolizat. Tolontan a iesit cel mai bine, ca de obicei, din aceasta confruntare.

Dar, ce a ramas din toata emisiunea? A ramas in dezbatere eticheta lui Badea, este sau nu este el un jurnalist? Nu este, simplu, pentru ca nu isi doreste acest lucru. Din alt punct de vedere, el este chiar mai mult decat Turcescu, Tolontan si altii la un loc. L-am auzit spunand ca fuge si nu vrea sa auda de acest atribut tocmai pentru ca il vede incarcat de atata conventionalism, de atata aroganta si falsitate. Condescendenta cu care Turcescu a vorbit in aceasta emisiune, condescendenta deontoloaga si jurnalistica normal, poate provoca doar repuls intelectual. Superioritatea lui Turcescu, atunci cand nu e isteric si nervos, e mai de condamnat decat subiectivitatea crizata a lui Badea. Prefer oricand timiditatea de care se trateaza Badea in emisiunile lui, decat aroganta deontoloaga a lui Turcescu. Ma atrage, de asemenea, mai mult reactia lui Badea in fata unui politist prost sau corupt decat incercarile lui Turcescu de a ma convinge ca presa ar trebui sa fie apanajul doar a unora, ca analistii politici ar trebui sa fie doar 3-4 persoane, ca adevarul nu e spus decat de …el (eventual), ca de gandit nu mai gandeste nimeni (cu exceptia lui, desigur) si ca, una peste alta, ar trebui sa dam un examen cu el ca sa avem voie sa emitem si noi opinii in presa. Exista astazi aceasta tendinta la tot mai multi formatori de opinie: ca doar unii ar avea dreptul sa scrie, sa gandeasca, sa comenteze, sa apara la televizor… restul fiind doar intoxicatii mediocre. Da, poate. Poate ca presa din Romania de astazi este plina de prosti, de ignoranti, de oameni mediocri, de securisti mizeri sau jurnalisti cumparati si cumparabili. Dar, asta inseamna libertatea cuvantului! Aceasta este libertatea de a vorbi liber. Atunci cand noi avem libertatea de a scrie, de a vorbi si de a gandi, ceilalti, care ne asculta sau ne citesc, au si ei Libertatea de a intelege, de a alege si de a discerne. Badea a avut dreptate pentru ca nu a incercat sa aiba dreptate cu orice chip, asa cum au incercat ceilalti. Se pare ca tocmai jurnalistii plini de deontologie profesionala au uitat ca jurnalismul nu ar trebui sa ingradeasca nimic. Mesajul originar al jurnalismul cred ca e libertatea cuvantului. Badea a cucerit prin statutul de victima pe care l-a capatat din primele minute ale dezbaterii. Prin discursul sau liber, sincer si fara afectivitate. Pretiozitatea jurnalistica a lui Turcescu seamana cu rigoarea inchizitionala a unui catolic fervent din evul mediu. Oare cand vom ajunge sa fim martorii primei cenzuri a libertatii de exprimare pe baza unui principiu deontologic sofisticat pe care doar 2-3 oameni il inteleg?

PS: subinteleg, desigur, ca noi toti suntem purtatorii unui discurs liber, civilizat, autocenzurat de bunul simt si buna crestere pe care am primit-o cu toii acasa in cei sapte ani de educatie.