Nu murim niciodata
Cum vii dinspre intersectia Aviatorilor spre Casa Presei, la jumatatea distantei, pe partea stanga, exista o lumanare mereu aprinsa, o poza a unui tanar si cateva flori. Florile sunt in permanenta proaspete. In fiecare dimineata, cand ajungi in dreptul copacului de care se sprijina buchetul cu flori, iti dai seama ca cineva trece pe acolo zilnic sa vada daca nu cumva i s-a intors dragostea. Acolo un tanar a murit acum cateva luni. Un motociclist s-a izbit de copac si a murit in accident. Mama baiatului, sau poate iubita tanarului, vin in fiecare zi la copacul blestemat. Am asteptam o luna, doua, trei, patru… Am crezut ca vor uita, ca durerea va trece, ca se vor obisnui. Am crezut ca prezenta zilnica se va transforma in vizite din ce in ce mai rare. Insa, nu! Nu au uitat, durerea nu a trecut, iar baiatul e mereu prezent. Acolo, si nu numai…