Cum vii dinspre intersectia Aviatorilor spre Casa Presei, la jumatatea distantei, pe partea stanga, exista o lumanare mereu aprinsa, o poza a unui tanar si cateva flori. Florile sunt in permanenta proaspete. In fiecare dimineata, cand ajungi in dreptul copacului de care se sprijina buchetul cu flori, iti dai seama ca cineva trece pe acolo zilnic sa vada daca nu cumva i s-a intors dragostea. Acolo un tanar a murit acum cateva luni. Un motociclist s-a izbit de copac si a murit in accident. Mama baiatului, sau poate iubita tanarului, vin in fiecare zi la copacul blestemat. Am asteptam o luna, doua, trei, patru… Am crezut ca vor uita, ca durerea va trece, ca se vor obisnui. Am crezut ca prezenta zilnica se va transforma in vizite din ce in ce mai rare. Insa, nu! Nu au uitat, durerea nu a trecut, iar baiatul e mereu prezent. Acolo, si nu numai…
Nu murim niciodata
22 October 2007 · 2 Comments
Categories: Uncategorized
2 responses so far ↓
ina bixade // 23 October 2007 at 2:07 am
Tu spui -nu murim niciodata- iar eu spun -nu vreau sa traiesc pentru totdeauna-!!!!
PS:Trasura din imaginea de deasupra e pe o strada din Bucuresti? E draguta, iar povestea acelui motociclist este trista. Good Bye!
iuleka // 23 October 2007 at 2:17 am
Imaginea cu trasura este din Viena. De murit si de trait are grija fiecare dintre noi sa o faca cat vrea si cum vrea. Cred ca pentru fata sau mama motociclistului, baiatul acela nu a murit…inca.
Leave a Comment