Iulian Leca

“Cercetarea” revistei Capital, “300 cei mai bogati romani”, este compusa, in realitate, dintr-un lung sir de speculanti imobiliari. Din primii zece clasati in top jumatate isi trag averea din afaceri imobiliare. Procentul se pastreaza pana la final. Ba chiar tinde sa se generalizeze. Apoi, din primii zece clasati in top sase afaceristi detin trusturi importante de presa. Ei sunt interesati sa controleze si sa manipuleze, iar noi privim fascinati la circul creat tot de ei. Obsedati cu totii de imobiliare am putea sa ne consideram un popor de milionari. Am putea trage speranta ca preturile caselor noastre vor creste atat de mult intr-un an doi, incat fiecare familie posesoare de apartament va fi fericita posesoare a unei averi virtuale de cel putin 1 milion de euro. Donald Trump se pregateste sa isi mute afacerile in Romania, iar Dubaiul ne priveste cu invidie! Ce ne mai place sa ne amagim, sa ne furam singuri caciula, sa ne prostim la nesfarsit.

Ca sa nu imi imaginez ca muncesc in van… E bland, mult prea bland, dar e oficial.

Cuvintele sale lovesc fara gres. Discursul sau acid nu iarta pe nimeni. Este cunoscut drept crucisatorul presei romanesti. Cristian Tudor Popescu este ziaristul pe care niciun politician nu si-ar dori sa il aiba dusman. Unii, cu siguranta, nici macar partener de discutii. Cristian Tudor Popescu a ajuns un jurnalist de temut datorita analizelor sale clare, uneori bazate chiar pe principiile logicii si, aproape intotdeauna, impartiale. Considerat de romani obiectiv si profesionist, discursul lui CTP, frustrant in sine, reprezinta poate un canal de defulare care razbuna nedreptatile tranzitiei romanesti. Pentru toate acestea Cristian Tudor Popescu este iubit si urat deopotriva. Agustin Buzura a spus despre el:  “Cristian Tudor Popescu nu uraste. Nu cred sa fi urit vreodata. Articolele lui pleaca din disperare. Din disperarea ca lucruri atit de simple nu sint intelese, ca toate tarele noastre impiedica intrarea noastra in rindul lumii.” Absolvent al facultatii de Automatizari si Calculatoare in 1981, Cristian Tudor Popescu si-a legat intreaga cariera de litere. A scris 14 carti, de beletristica si jurnalism, si a tradus “Edificiul nebuniei absolute” de Stalislaw Lem. Activitatea in presa a inceput-o in 1991 la Adevarul, ziar l-a care a lucrat 15 ani. Neintelegerile care au urmat mortii lui Dumitru Tinu, directorul ziarului, au facut ca Tudor Popescu, alaturi de alti 81 de jurnalisti, sa demisioneze in 2005 de la Adevarul si sa fondeze apoi ziarul Gandul.  In 2003 este ales presedinte al Clubului Roman de Presa, organizatie care vegheaza la respectarea deontologiei profesionale. Motivul demisiei sale din aceasta functie in noiembrie 2006 a scandalizat breasla lumea jurnalistilor. Cristian Tudor Popescu afirma atunci ca “ziaristii din presa romaneasca au devenit, in prea mare masura, niste mercenari”. Cu toate acestea revine in fruntea Clubului Roman de Presa la inceputul anului 2007. Relatia lui Cristian Tudor Popescu cu Dumitru Tinu si, mai ales, cu fiica acestuia dupa moartea fostului director de la Adevarul l-au pus pe ziarist in ipostaza de a raspunde la cateva intrebari delicate. Cristian Tudor Popescu este un ziarist iubit pentru ca este atipic. Consecvent in critica, el este scepticul de serviciu al gazetariei romanesti. Se spune ca odata un preot i-a spus lui Cristian Tudor Popescu, “Domnule Popescu, dumneata vrei sa faci multe, dar nu mai incerca sa faci in fiecare zi si treaba lui Dumnezeu. Lasa-L sa si-o faca singur!”

Recomand oricui vrea sa scape de cotidianul asta nebun “Cuvintele si Greata” lui Jean-Paul Sartre. L-am redescoperit cu o placere extraordinara pe Sartre, acest autor caruia ii citisem in facultate doar cateva opere filosofice. Insa memoriile sale, vezi “Cuvintele” aparute la editura RAO, sunt fermecatoare. Sunt cele mai concentrate memorii pe care le-am citit vreodata. E ca un eseu despre viata in general, despre viata ta si a mea. E atat de reconfortant sa ne re-aducem, din cand in cand macar, aminte ca alte lucruri sunt importante.

Si, una peste alta, vreau zapada! Macar sa nu se mai circule deloc in Bucuresti!

O ipoteza. Basescu nu vrea votul uninominal. Ca intotdeauna, in stilul lui, a jucat la cacialma si a propus un referendum pentru asta. El stia foarte bine, doar o simtise pe piela sa in vara, ca lumea nu se prezinta la referendum in proportie mai mare de 40%, oricare ar fi tema unui referendum in Romania. Asadar, stiind ca referendumul nu va fi validat, in lipsa unei prezente de minim 50% + 1 la urne, Basescu a blocat legea uninominalului propusa de guvernul Tariceanu si a ordonat referendumul. Calculele sale au fost din nou bune. Referendumul nu va fi validat. Ori asta, potrivit constitutiei inseamna ca romanii nu vor votul uninominal, cel putin in varianta propusa de Basescu. Dar, inseamna asta ca poporul doreste votul uninominal in varianta elaborata deja de guvern? Putin probabil. Oricand Basescu se va putea ridica de la Cotroceni si sa-l intrebe pe premier: de unde stie el ca cetatenii vor aceasta lege a votului uninominal? Apoi, odata amanata si impiedicata legea uninominalului propusa de guvern, este aproape sigur ca alegerile din toamna anului viitor se vor desfasura sub vechea lege. Guvernul nu va fi capabil sa treaca legea pana atunci de Parlament, iar Basescu va face tot ce ii sta in putinta sa o impiedice. Doar nu asta vrea poporul sau, nu? Astfel, Basescu are tot ce vrea. Alegerile din 2008 fara uninominal.

Dar de ce nu ar vrea Basescu uninominal? In primul rand, pentru ca nu l-a vrut niciodata. Apoi, pentru ca stie ca partidul democrat nu are figuri emblematice. Cine sa faca din partidul democrat un partid puternic? Boc, Videanu, Elena Udrea sau, poate, ELENA Basescu? Celelalte doua mari partide, PSD-ul si PNL-ul, ar surclasa oricand prin numarul si forta personajelor - si nu in ultimul rand prin banii de care acestia dispun - pe cei doi trei lideri taciturni pedisti. In concluzie, Basescu stie ca PD-ul nu are nicio sansa in fata PSD-ului si PNL-ului in cazul unor alegeri bazate pe vot uninominal. Si a jucat la cacialma, tocmai pentru ca legea uninominalului propusa de guvern sa nu treaca pana la urmatoarele alegeri. Apoi, dupa BASESCU, potopul…

Up-Date: Este foarte interesant pentru care dintre cele doua 1. europarlamentare sau 2. votul uninominal va fi prezenta la urne mai mare. In fond, este lupta dintre Traian Basescu - cu cacialmaua sa - si clasa parlamentarilor. Daca Basescu pierde, nu trece de 50% prezenta la urne pentru uninominal, dar aduna totusi mai multe voturi decat europarlamentarii, atunci el are libertatea si ocazia sa infiereze inca o data legea uninominalului propusa de guvern si trimisa apoi tocmai parlamentarilor. Dar, pana la urma, ceea ce vrea Basescu este tocmai acest lucru: neadoptarea unei legi de vot pe sistemul uninominal. Sic!

Aceasta este cea mai frumoasa si mai eleganta injuratura pe care o puteam auzi din partea Elenei Udrea. Dar si cea mai dura! Stiti, cu siguranta, ca doamna Cocos, fosta Cotroceni, basesciana, actual carierista universitar, Elena Udrea si-a facut blog. Aproape ca imi vine sa spun ca “toti prostii au blog”, vorba unui coleg de serviciu. Daca pana si Iliescu a intrat in “blogos”, cazul Helenei din Troia nu mai mira deloc. Insa, chiar si asa, OMNIA MEA MECUM PORTO? Cine stie ce inseamna asta, intelege de ce spun ca Udrea ne injura abject si cu stil. Cum vine asta: “tot ce am duc-port cu mine?” Pe cine injura Elena Udrea? Pe noi toti sau doar pe cei care stiu ce inseamna? Sunt convins ca Udrea stie sa traduca “omnia mea mecum porto” insa stie ea cine a spus-o? ( Sunt convins ca NU, asa cum nu stie nici sensul ei. 1. Diogene di Sinope  2. o alta varianta ar spune: versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filosoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea, asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el; spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot).

OMNIA MEA MECUM PORTO! Vine din partea uneia care este imaginea fix a opusului celebrei vorbe! Elena Udrea fara numele sotului, fara banii lui Cocos, fara relatiile sale este exact Nimic! Ea singura, Elena Udrea, nu este nimic fara toate lucrurile si relatiile care ce o inconjoara!

Nosce te ipsum! Na, Eleno!

Apropo. Ma intreb: daca cineva ar avea ideea de a-si face un blog pe numele Elodiei, nu s-ar potrivi mai bine marei disparute acest moto?  Ia imaginati-va: Elodia - Omnia mea mecum porto! Stop looking for me!

Ca este sau nu motivata, in Italia, are loc in aceste zile Renasterea Fascismului. Doar in  Germania zilelor noastre au mai renascut atat de evident sentimente fasciste. Ca exemplu, nu stiu cati au luat in vedere ca in Germania, ieri, s-a intamplat asta: un land german şi-a modificat Constituţia pentru a combate rasismul.  Ei bine, aceasta este masura pe care trebuia sa o adopte Italia, cu mult inainte de a se ajunge aici. Ori ei au acceptat, au stiut, au permis si au incurajat emigrarea ”persoanelor problema” si, din aceasta cauza, sunt vinovati cot la cot cu noi fata de situatia actuala. Italia nu a luat nicio masura care sa stopeze fluxul de emigrari in masa. Mai mult, probabil, lor le-a convenit mana de lucru ieftina care sa le ridice gratis economia. Problema mare e ca acum, cand le-a ajuns la propriu cutitul la os, italienii iau masuri extreme. Nu au prevenit, iar acum combat o situatie extrema - daca este extrema si nu e doar infatisata astfel - printr-un alt extremism, rasismul.

Sa te fereasca dumnezeu sa iti doresti sa parchezi in Bucuresti. Oriunde, nu conteaza. In centru te ia politia de gat, in cartiere oamenii buni, iar la periferie sar cu sabiile la gatul tau. Atat. Nu e de ajuns? Nu credeti? Veniti - in capitala - si incercati.

Care sunt oamenii nostri de succes? E simplu, priviti soferii celor mai scumpe masini, si nu numai, din trafic. Barbati cu ceafa groasa si cautatura suparata, doamne si domnisoare vopsite din cap pana in picioare. Apoi, cum se trezeste romanul la volan il apuca nervii. Nici nu porneste masina ca s-a si enervat. Il vedeti pe soferul nostru peste tot in trafic. El este nervos si atunci cand va roaga sa il lasati sa treaca in fata. Asta daca te roaga si nu iti taie fata fara sa semnalizeze! El te claxoneaza in prima secunda dupa ce semaforul s-a facut verde… Tot soferul roman iti blocheaza masina daca i-ai luat locul de parcare si o uita acolo. Iti da astfel o buna lectie. Din nou, daca nu cumva sare sa te bata cand iti ceri scuze ca ai indraznit… In afara orasului, fie pe autostrada sau pe drum european, national, judetean ori comunal (intre noi fie vorba: toate sunt la fel), te orbeste cu flash-urile doar ca sa treaca in fata - nu conteaza ca mergi cu 100 km/ora sau cu 170 km/ora - si apoi, dupa ce musai te-a depasit, ramane postat in fata ta. Nu mai accelereaza, nu trage pe banda din dreapta, te incetineste pe tine pentru ca asa vrea el: sa fie primul! Nimic nu e mai fascinant in Romania decat viata in masina, la volan. Acolo realizezi cat de necivilizati suntem. Ce popor nervos avem. Cata prostie, cata fala este in fiecare bastard ajuns si capatuit peste noapte!

Ce poti face intr-o zi de sambata cand afara ploua si e frig? Multe, numai afara sa nu fii. Sa te rogi sa se transforme ploaia in ninsoare, sa nu iesi din casa, sa iti fie cald, sa nu ai treaba, sa nu iesi cu masina in trafic, sa ai un film bun, sa citesti o carte desteapta, ironica si amuzanta, sa asculti muzica in surdina, sa ai un geam mare cat un perete prin care sa privesti picaturile de ploaie, sa nu te sune nimeni sa te scoata din casa, sa iti fie iti fie somn si sa te poti culca, sa nu te plictisesti, sa rasfoiesti reviste si ziare, sa iti faci planuri, sa nu faci nimic, sa visezi stiind ca doar visezi, sa te speli cu apa fierbinte, sa barfesti, sa taci, sa nu raspunzi la telefon, sa vezi clar viitorul, trecutul dar mai putin prezentul, sa fii bine, sa traiesti usor, sa stii, sa nu spui la nimeni. A stat ploaia? Acum ce faci?

Gata! Nu mai suport nicio stire din Italia! Nu mai pot citi atatea tampenii. Presa din peninsula nici macar nu mai vrea sa manipuleze. Ea creeaza continuturi, inventeaza adevaruri. Nu conteaza ca faptele de la care pleaca sunt, poate, adevarate. ITALIA NE RE-INVENTEAZA! Am fost buni cat timp i-am sters la fund, nu mai suntem buni cand avem drepturi egale cu ei. Am fost acceptati atat timp cat stiau ca ne pot controla, dar le-am devenit dusmani acum, cand nu ne mai pot izgoni in doua secunde din tara lor. Italienii au slugarit mai rau decat noi economiile puternice ale occidentului prin anii 50′-70′, insa acum sunt “puliti” si prosperi. Nu i-am suportat niciodata pe italieni, iar de acum am un motiv in plus. Nu mi-a placut nicio clipa in peninsula. Daca renunti la locuri istorice, Italia ramane doar o tara foarte zgomotoasa. O tara mizera, la propriu, la fel ca si Romania. Iar, italienii sunt la fel de galagiosi si smecheri ca si noi, ca si rromii nostri. Daca Italiei ii iei urmele trecutului, ramane in loc o Romanie cu o mafie ceva mai bine organizata. Cred ca despre Italia se poate spune mai bine si mai adevarat ca: “este o tara superba, pacat ca e locuita”! Atat despre Italia.

Daca Romulus este nevinovat, justitia din Italia va face in asa fel incat, in final, il va scoate vinovat. In situatia actuala ei nu mai au cum sa dea inapoi. Nu mai exista alt verdict! Altfel, Europa va exploda. Iar Italia risca sa devina nucleul unei imense crize in Uniunea Europeana. Cu trecerea timpului devin din ce in ce mai sceptic apropo de vinovatia lui Romulus Mailat.

Reactia presei din Romania fata de aceasta criza a dat masura jurnalistilor nostri. In concluzie: nu avem o atitudine reflexiva, nu discernem nicio o informatie, nu decantam nimic. Luam totul de-a gata, inghitim pe nemestecate tot ce ne livreaza jurnalele din Italia si ne multumim sa ne turnam cenusa in cap pentru o fapta pe care, inca, nici macar nu suntem siguri ca a comis-o vreun roman. Nu am auzit niciun analist, comentator, editorialist sau deontolog de la noi sa analizeze detasat care sunt sansele si posibilitatile ca Romulus sa fie vinovat sau, dupa caz, nevinovat. Am luat de bun verdictul italienilor: Romulus Mailat vinovat de crima impotriva Giovanei. Si ne-am cerut scuze. Si am fost plans pe langa durerea familiei italiene. Am incercat sa ne aparam spunand ca nu suntem toti tigani, ca nu suntem toti la fel, ca noi suntem mai buni, ca noi suntem ALTFEL. Nicio clipa nu ne-am gandit sa il aparam pe Romulus! In schimb, am incercat mereu sa ne delimitam si sa luam distanta cat de mult s-a putut de el. Ne-am dezis de Romulus, de tigani, de hoti si de criminali. Dar daca Romulus este nevinovat? Ne vom cere scuze in fata lui? Vom tipa atunci la italieni? Vom merge la ei sa cerem dreptate, ii vom da in judecata pentru discriminare, pentru xenofibie, pentru atitudine extremista sau pentru calomnie?

Up-Date: Excelent postul lui Razvan Exarhu “Demisia ca asa zicem noi!”. Despe asta vorbeam. ALTFEL! Se poate si altfel. Intelege cineva ce inseamna sa gandesti singur, sa analizezi direct de la sursa, sa stii despre ce vorbesti? Lipim etichete oamenilor din mers, fara sa vedem macar ce scrie pe ele…

Aseara un italian a fost impuscat mortal in cap la o partida de vanatoare! Dupa toata nebunia din ultimele zile, in Romania, un italian este impuscat in cap! Fix in cap. Accident, bineinteles. Cat de ironica poate fi soarta asta? Va ramane impuscatura aceasta, pentru toata lumea, doar un accident? Leibniz a spus odata ca traim in cea mai buna lume dintre toate lumile posibile din univers. Intotdeauna am crezut ca acesta este unul dintre cele mai mari adevaruri pe care l-a creat mintea omeneasca. Quat erat demonstrandum!

“Imi pare rau pentru ce s-a intamplat cu Giovanna Reggiani, dar eu nu am facut decat sa ii smulg geanta”, asta a declarat Nicolae Romulus Mailat avocatului sau italian. Declaratia lui Mailat a fost facuta in timpul unei vizite pe care avocatul Piero Piccinini i-a facut-o in inchisoarea Regina Coeli, unde romanul este tinut la izolare din cauza amenintarilor cu moartea primite din partea altor detinuti.

A luat cineva in calcul posibilitatea ca Romulus Mailat NU ESTE VINOVAT? Cu siguranta ca nu! Altfel nu se explica de ce toata lumea, dar toata lumea, deopotriva italieni si romani, nu discuta decat despre ce ar trebui sa facem dupa oribila crima a romanului. Altfel s-ar spune: “…cum rezolvam cazul in care avem un posibil autor al crimei de la Roma.” Unde ati intalnit, pana acum, o formulare asemanatoare? Cred ca de cand a aparut aceasta stire, o singura data am auzit vorbindu-se despre Romulus Mailat ca despre posibilul autor al crimei din Italia. Ca in Romania nimeni nu ii acorda prezumtia de vinovatie lui Mailat, nu ma mira. Ca doar toti jurnalistii din tara noastra au fost martorii crimei. Doar televiziunile noastre au toate imagini cu Romulus in care se vede clar cum romanul o ucide pe Giovana. Dar in Italia…? Presa de acolo are o traditie democratica mai buna. Si mai indelungata. Principiile DEONTOLOGICE ar fi trebuit sa fie mai puternice in mintea jurnalistilor italieni decat accentele de xenofobie si extremism. Daca prezumtia de NEVINOVATIE ar fi existat in acest caz, in prezent nu am fi avut nici macar discutii despre expatrierea romanilor din Italia, daramite fapte concrete! Prezumtia de nevinovatie pe care suntem obligati sa i-o acordam lui Mailat ar fi trebuit sa ne faca sa ne abtinem de la orice comentariu. Romulus este, in cel mai rau caz, principalul suspect in acest caz. Iar el nu a recunoscut nimic. Dimpotriva, a spus ca doar i-a furat geanta. Si ca ii pare rau… Dar nu! Prezumtia de vinovatie nu poate fi acordata unui rrom de la periferia Romei, care mai este si cetatean roman pe deasupra!

Sa ne imaginam seara crimei. Sa presupunem ca este adevarat ca Romulus a fost vazut cu trupul Giovanei zbatandu-se intre viata si moarte in spate. Sa acordam credit femeii care a vazut aceasta scena. Singurul martor, de altfel, al acelui moment. Si sa nu uitam ca acest moartor este tot o romanca. Ceea ce e deja o conincidenta. Una stranie. Dar sa mergem mai departe. Daca Romulus a intalnit-o pe Giovana in acea seara pe strada DEJA ranita, batuta si taiata? Daca romanul nostru nu a profitat decat de slabiciunea unei femei agresate? S-a dovedit deja ca nu a fost vorba de viol. Daca tot cazul va lua o intorsatura dramatica - pentru italieni, desigur - iar, Romulus se dovedeste ca nu poate fi acuzat decat de - cel mult - talharie, atunci noi toti care am aruncat cu pietre ce vom face? Este la fel de usor sa iti imaginezi o poveste in care Romulus nu este vinovat pe cat e de usor sa rezolvi problema rromilor alungandu-i de pe teritoriul tau in alta parte, la altii, la mama lor…