Homo Homini Lupus
Sa te fereasca dumnezeu sa iti doresti sa parchezi in Bucuresti. Oriunde, nu conteaza. In centru te ia politia de gat, in cartiere oamenii buni, iar la periferie sar cu sabiile la gatul tau. Atat. Nu e de ajuns? Nu credeti? Veniti - in capitala - si incercati.
Care sunt oamenii nostri de succes? E simplu, priviti soferii celor mai scumpe masini, si nu numai, din trafic. Barbati cu ceafa groasa si cautatura suparata, doamne si domnisoare vopsite din cap pana in picioare. Apoi, cum se trezeste romanul la volan il apuca nervii. Nici nu porneste masina ca s-a si enervat. Il vedeti pe soferul nostru peste tot in trafic. El este nervos si atunci cand va roaga sa il lasati sa treaca in fata. Asta daca te roaga si nu iti taie fata fara sa semnalizeze! El te claxoneaza in prima secunda dupa ce semaforul s-a facut verde… Tot soferul roman iti blocheaza masina daca i-ai luat locul de parcare si o uita acolo. Iti da astfel o buna lectie. Din nou, daca nu cumva sare sa te bata cand iti ceri scuze ca ai indraznit… In afara orasului, fie pe autostrada sau pe drum european, national, judetean ori comunal (intre noi fie vorba: toate sunt la fel), te orbeste cu flash-urile doar ca sa treaca in fata - nu conteaza ca mergi cu 100 km/ora sau cu 170 km/ora - si apoi, dupa ce musai te-a depasit, ramane postat in fata ta. Nu mai accelereaza, nu trage pe banda din dreapta, te incetineste pe tine pentru ca asa vrea el: sa fie primul! Nimic nu e mai fascinant in Romania decat viata in masina, la volan. Acolo realizezi cat de necivilizati suntem. Ce popor nervos avem. Cata prostie, cata fala este in fiecare bastard ajuns si capatuit peste noapte!