Iulian Leca

O babuta isi dramuieste cu grija banii de curand schimbati. Ii numara, ii aranjeaza si se pregateste sa ii imparta preotului si dascalilor care vor ajunge in cateva clipe la ea cu “Ajunul Craciunului”. Nu stie cat sa dea. Ma intreaba daca e de ajuns 200 de mii. Nu stiu. “Asa trebuie mama. Trebuie sa le dai, altfel ei din ce sa traiasca?” Mdea…din ce altceva?

Ajung seara acasa si citesc ca Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romana, PreaFericitul Daniel, nu e tocmai de acord cu traducerea “Versetelor Satanice” a lui Salman Rushdie. Si condamna gestul publicarii. Si pe cei care o vor citi. Mai ales pe cei care se vor bucura citind-o. Sa arda in focul iadului! Sa ii bata Dumnezeu! Si sa nu mai vada lumina zilei cu ochii cu care se vor sminti citind randurile “versetelor satanice”… Asa sa il ajute Dumnezeu?

Orban a isterizat pe toata lumea! Presa din Romania a inebunit. S-a ajuns ca la televiziunile noastre realizatorii emisiunilor sa se cearta intre ei, in aceeasi emisiune (vezi Antena 3 si Realitatea TV). Posturile TV se acuza reciproc de manipulare, de linsaj mediatic si neprofesionalism. Jurnalistii se transforma in anchetatori, in procurori. Ziaristii iau locul politistilor si obtin mai multe informatii despre accidentul lui Orban decat angajatii MIRA. Si mai repede! Pana si CTP-ul s-a reactivat. In stilul lui, cu epitete multe si idei putine. A vorbit pana si de briciul lui Ockam, cu care s-ar rade Orban. (Pentru necunoscatori: se refera la principiul care l-a facut celebru pe acest logician din evul mediu.)

Cazul Orban este atat de fascinant, de mediatizat si de intrigant pentru ca are ingredientul ELODIA. Exista sau nu exista fata ranita de Orban? Deci avem si sange! Sunt dovezi pentru. Sunt dovezi contra. Multe judecati si judecatori, mai putin bun simt. Nu exista sceptici. Avem doar fanatici.

Acum au aparut si martorii. Multi. Ar trebui sa fie simplu. A fost sau nu a fost? Fata neaga. Orban neaga. Cativa jurnalisti baga mana in foc ca a fost. Accident cu victima si fuga de la locul faptei! Apar imagini care contrazic totul. Orban nici nu a fugit, nici nu pare sa fie beat, nici nervos, nici nu da spaga. Si nici o victima! Nu intelegem din imagini ca ar fi fost vorba de un accident in care o fata sa fie ranita. Desi fata exista, inxistenta unei certitudini in privinta accidentarii ei o transforma pe adolescenta intr-o Elodie a ministrului transporturilor. Si cam atat! Restul e manipulare. Si de o parte, si de cealalta. Toata lumea vrea sa pacaleasca pe toata lumea. Si Orban, si fata de 17 ani, si televiziunile si ziarele. Sa mai spun de politicieni? Toti au un alt interes, de fapt, decat cel aparent aparat si aratat.

Ce ma enerveaza cel mai mult sunt lucrurile care se stiu si nu se spun. Fiecare le pastreaza in caz ca celalalt face o mutare neasteptata. Apropo, oare ce-o face Basescu acum? Dar Tariceanu?

Zilele dinainte de 21 decembrie. Nefericite. Imi este neclara succesiunea evenimentelor pe zile, insa imi aduc aminte ne zvonurile care umblau sau de stirile pe care le auzeam la Radio Romania Libera. Ca la Timisoara oamenii au iesit in strada, ca au strigat impotriva lui Ceausescu, ca acolo au loc arestari, ca s-a instaurat starea de urgenta. Aceasta din urma veste, “starea de urgenta”, a fost cea mai infricosatoare. Nu imi imaginam consecintele evenimentelor din Germania, din noiembrie ‘89, nu stiam pe atunci contextul international, iar tot ce simteam era FRICA. Auzeam peste tot ca nu mai ai voie sa mergi pe strada in formatie mai mare de doua persoane. Nu ai voie sa mai spui nimic despre Timisoara, despre Ceausescu. De fapt, ceea ce ma inspaimanta cu adevarat era frica sa fii auzit de cineva rostind nevinovat un singur cuvant interzis. Iar asta ar fi declansat condamnarea, pe loc, a oricarui necutezat. Totul era suspect. In mintea mea de copil la 12 ani intelegeam ca nimic nu imi mai este permis, pentru ca totul poate fi banuitor. Nu stiam ca se poate. Nu speram. Nu imi zvacnea sangele in vene plin de viata si de libertate. Nu am avut atunci niciun imbold sa ies in strada, nu am vrut nicio clipa sa fiu un Gavroche al Romaniei. Acele seri ale lui decembrie 89, incepand de pe 17 pana pe 20, au fost negre, intunecoase, inspaimantatoare. Tata asculta Radio Europa Libera, avea valuta in casa, lucrase in Germania Federala, avea legaturi in occident si se exprima tot mai liber fata de regim. Pentru tata imi era frica. Imi era frica ca eu as fi putut sa fiu ridicat oricand de militieni de pe strada si nimeni sa nu mai auda de mine vreodata. Nu anticipam in zilele de 17, 18, 19 decembrie nimic din ce avea sa izbucneasca dupa aceste zile. Atunci totul era infricosator. Sumbru si fara viitor. Despre Ceausescu stiam ca este un om rau. Iar atunci ma gandeam ca are toate motivele sa fie si mai rau cu noi. Ca ar putea oricand sa trimita militienii sa ne impuste, asa la nimereala, preventiv, doar ca sa se asigure ca scade numarul potentialilor sai dusmani. Imi spuneam ca ar fi normal sa gandeasca asa. Doar era un om rau. Si suparat pe noi. Mama imi spusese sa am grija pe unde umblu, cu cine vorbesc, ce spun si, mai ales, mare atentie la Straini. Pe tata il auzeam insa profetand, tot mai tare si mai des, ca Ceausescu va fi infrant. Frica incepea sa se imbine cu un soi de speranta care ma cutremura. Ar fi fost prea frumos. Mi se parea ca moartea lui Ceausescu ar fi insemnat TOTUL. Doar moartea lui Ceausescu simteam ca ne-ar elibera. Libertatea insa imi parea imposibila. Prea grea, prea intunecata, prea ne-obisnuita…

Ce imi place atat de mult in tara asta este ca inca nu ne-am pierdut simtul umorului. Oh, da, inca mai radem! Asa cum, in Romania, poti vedea soferi care calca un pieton pe trecere si apoi se da jos si il ia la bataie nervos ca i-a botit masina cea noua si scumpa; asa cum barbatii nostri au puterea sa atinga pe fund o femeie care plange pe strada; asa cum cei care fura ii dau in judecata pe care ii cerceteaza pentru abuz in serviciu; asa cum ultimii prosti ajung sa coordoneze si sa conduca universitati si spitale - la fel, cu acelasi umor negru si absurd si pe acelasi principiu, un site a initiat o campanie in care isi propune sa il premieze pe cel mai Sexy Blogger din Romania! Fac, de pe acum, ramasag cu voi ca vor exista bloggeri nemultumiti de rezultate, frustrati ca nu au iesit mai sus in top, ca vor exista contestatari, ca vor fi spagari, ca se vor auzi voci care ne vor anunta ca au fost fraudate rezultatele, ca se fura, ca nu sunt reprezentative voturile, ca au votat numai prostii, ca cel care a castigat nu merita, ca s-a votat notorietatea si nu valoarea in sine.

Printre concurenti? Cei mai de seama (aratosi, inteligenti si profesionisti) bloggeri din Romania: Dan Andronic – consultant politic, Cristian Sutu – jurnalist la Cotidianul, Bradut Ulmanu – profesor la Facultatea de Jurnalistica, Dragos Bucurenci – jurnalist, Iulian Comanescu – analist media, Orlando Nicoara – directorul diviziei Internet MediaPro, Victor Ciutacu – redactor sef la Jurnalul National si Zoso – unul dintre cele mai celebre personaje ale blogosferei.

Astept provincia!

Sunt de acord cu predictia facuta de Pasarea de Prada pe blogul ei. Nu numai ca Basescu va reface fost alianta DA insa, mai mult de atat, prin aceasta miscare se urmareste compromiterea totala a PSD-ului. De fapt, jocul acesta dintre Tariceanu si Basescu nu a facut decat sa compromita PSD-ul. Nu Geoana a sarit mereu sa se propuna prim-ministru? Nu tot el a fost cel care nu a exclus o colaborare cu oricare din partidele fostei Aliante DA? Ce a inteles electoratul partidului social democrat din toata nebunia asta? Ca PSD-ul este un partid disperat dupa putere, o curva auto-recunoscuta gata sa faca orice!

Si ca sa plusez, zic asa: Basescu nu vrea alegeri uninominale, asa cum nu vrea nici un partid din Romania. Ergo, nu vom avea nicio lege a votului uninominal. Nici macar la anul. Pareri?

Up-date: Trebuie sa imi dau dreptate singur. Anticipam acum 3 saptamani tot aici, pe blog, ca nu vom avea vot uninominal. Nu a fost, insa, interesant sa o spun eu…

Se termina. Se stinge. Nu mai are nici umor, nici inedit. Nu mai face audiente ca pe vremuri. Nici cantecele sale, nici dracuierile si nici gesturile de marinimie extravagante. Gigi Becali apune incet, dar sigur. De la Gica Hagi a inceput sa coboare. In ochii suporterilor si, in general, in ochii tuturor celor care il mai indrageau. Cred ca Gigi Becali ar trebui sa stie ca daca il alunga si pe Lacatus nimeni nu il va mai iubi. Ce nu intelege Becali este ca Marius Lacatus va fi iubit in Gheencea chiar daca NU va avea rezultate. In ciuda performantei sale ca antrenor, imaginea lui Lacatus ramane intacta in inimile suporterilor. Iar acestia vor avea rabdare cu el mai mult decat cu oricine pe lumea asta. In plus, esecul partidului lui Becali se va transforma intr-un bulgare de zapada pana la alegerile de anul viitor. Si asta pentru ca Becali insista sa fie tot mai antipatic, mai sters, mai plat. Nu mai spune nimic nou. Nu mai surprinde cu nimic. Chiar si cei mai fascinati admiratori ai temperamentului sau colerico-troglodito-grobian s-au plictisit. Gigi Becali este un Corneliu Vadim Tudor de week end. Daca politicianul Becali s-a stins inainte de alegeri - desi planul nu era tocmai asta - Becali, spectacolul tuturor televiziunilor, devine neinteresant prin repetitie.

Gigi, acum este momentul sa ne sochezi cu ceva daca nu vrei sa mori, sa dispari! Vino si spune-ne cum Traian Basescu s-a rugat de tine sa iesi in strada alaturi de el la miting sa il ajuti si tu l-ai refuzat, cum l-ai invatat filosofie pe Liiceanu, cum ai descoperit tu Piatra Filosofala, cum ai rescris principiile Alchimiei, cum l-ai caftit pe Draqu, ce ai vorbit in noaptea de Anul Nou cu Dumnezeu si cum vei conduce tu SINGUR lumea! Altfel vei fi un nimeni. Vei deveni un semizeu uitat, un supraom batjocorit de prostime!

Am fost din nou in Onesti. Ma infioara saracia din tara. E multa. Cine vorbeste de crestere economica in Romania?

Unde e? Cine se  bucura de ea? Cat la % dintre romani?

Nici nu avem idee cata saracie exista in tara. Cred ca in curand toata provincia o sa emigreze.

Sau o sa vina in Bucuresti.

Am obosit dupa atatea discutii despre spaga la romani. De altfel, ce am scris acum cateva zile despre filmul American Gangster este mai valabil decat toate discutiile de astazi. Si era inainte de marele sondaj. Mi-am adus aminte insa ca acum doi ani scrisesem ceva despre asta in Monitorul de Iasi (desfiintat acum). Este mai actual decat oricand ce scrisesem atunci. Este o tema eterna a noastra. Nu stiu de unde suntem atat de surprinsi ca aflam asta?

“Romanul, relatiile si spaga” - Monitorul de Iasi, 29 septembrie 2006
Este un semn de buna crestere la noi sa ducem o floare, o ciocolata, „o mica atentie”, oricarui functionar public si, nu numai…. la care ne prezentam cu o problema sau alta. (more…)

Am vazut ca informatia - potrivit careia N24 ar fi fost cumparat de Patriciu - pe care am postat-o aici, intr-o oarecare exclusivitate, a facut ceva valva prin presa. Mai multe ziare au preluat-o. Jumatate dintre ele au infirmat-o, pe baza unei declaratii telefonice a lui Patriciu. Altele au dat-o ca sigura, bazandu-se pe faptul ca fratii Micula nu au negat o asemenea posibilitate. Blogurile au reactionat si ele.

Una peste alta, se stie ca nimeni nu anunta o asemenea tranzactie chiar in ziua in care aceasta a fost semnata. De altfel au mai fost cazuri asemanatoare cand s-a aflat abia peste cateva luni. Ca sa stea mai linistiti cei care se intreaba daca e sau nu adevarata aceasta stire, va spun contextul. Cica un redactor sef al unui important ziar din tara ar fi primit un telefon in urma cu cateva zile de la un individ cel putin la fel de important. Iar acesta i-ar fi spus ca: “in sfarsit, a luat si Patriciu N24.” Sa ne gandim. Este posibil sa fie doar o minciuna. Ori de o parte, ori de cealalta. Insa toate semnele, semnalele, toate indiciile, situatia in sine si oamenii implicati in jurul sursei mele, deci toate la un loc, ma fac sa cred ca aceasta informatie este adevarata.

Gandindu-ma la aceasta poveste mi-am dat seama cat de usor este, totusi, sa manipulezi presa si informatiile care apar pe piata. De exemplu: daca acum as veni si as specula pe cazul unei mari vedete a carei situatie nu este tocmai stabila (in mod real) intr-un trust, si as afirma (o fabulatie pura, bazata pe nimic) ca din surse sigure aceasta vedeta va pleca la un post concurent, CATE SANSE AM SA FIU CREZUT? Cred ca destul de multe. Lumea s-ar gandi imediat la situatia ei reala delicata si ar gasi normal ca aceasta sa plece. Ba unii s-ar intreba de ce abia acum se intampla asta. O parte, buna chiar, a blogosferei si cel putin cateva ziare de scandal vor prelua zvonul. Asadar, desi v-am avertizat cu acest exemplu, eu merg pe mana sursei mele.

“M-am abtinut cu greu sa raspund ieri, la nervi, hienelor jigarite care-l injura pe Dan Iosif si dupa moarte. Daca nu era omul asta, cu toate luminile si umbrele lui, libertatea de exprimare de care astazi se folosesc abuziv toti prostii era un deziderat.”

Asta spune Ciutacu pe blogul sau. Bine, ii iert naivitatea de a crede ca daca nu era un SINGUR om in acele zile ale lui decembrie ‘89, noi astazi inca am fi visat la libertate. Ii iert si convingerea ca succesul revolutiei din decembrie 89 s-a datorat exclusiv oamenilor care au iesit in strada; si nu SI contextului international, regional si multor altor facturi, stiuti sau nestiuti. Din ce afirma Ciutacu se subintelege ca el ar crede altceva. Trec si peste nenumaratele teorii si carti scrise despre decembrie 89 unde se explica cat de cat, cine si de ce a avut vreun merit in castigarea libertatii. Uit ca noi, romanii, nu am realizat niciodata nimic important in istorie total independent de contextul politic international. (vezi: Revolutia din 1848, pornita de afara; Independenta Romaniei, declansata de razboiul dintre Rusia si Turcia; Marea Unire, infaptuita dupa participarea la primul razboi mondial…etc. Vezi macar teoriile lui Lucian Boia) In fine, sa spunem ca noi, cetatenii viteji si plini de curaj ai acestei tari, ne-am castigat numai prin puterile noastre libertatea in 89, iar Dan Iosif ar fost printre cei mai demni si mai stralucitori revolutionari dintre noi…

Dar nu prea imi suna bine “hienele jigarite care-l injura pe Dan Iosif si dupa moarte.” Asta presupune ca Dan Iosif ar fi atat de sus, atat de pur, incat oricine ar indrazni sa spuna ceva merita, nimic mai mult decat, retragerea tuturor libertatilor (castigate oricum de Dan Iosif). Dupa ton, Ciutacu nu ar fi departe de aceasta sentinta. In fond, libertatea castigata de Dan Iosif nu e valabila pentru toti. Daca nu am avut sansa, sau nesansa, sa participam activ la lupta pe 21-22 decembrie nu putem spune nimic. Unii sunt mai liberi decat altii. Am mai auzit asta. Totusi, as fi curios sa stiu: unde si cand a fost injurat Dan Iosif si, mai ales, cum?

Nu stiu de ce imi aduc aminte de Dan Iosif doar asa. Cand i-a spus unui reporter, pe holurile Palatului Parlamentului, ca: “nu te intereseaza pe tine de ce si cum, E CUM VREA MUSCHII MEI, bine?” Era vorba de un vot la doua maini pe care Dan Iosif tocmai il vruse. Si il si facuse. Intrebarea era daca gestul e moral…

Probabil ca am o memorie pacatoasa.

Fereasca Dumnezeu sa dea zapada in Bucuresti. Atat va spun! Toata lumea este inebunita de blocajele care sunt acum in capitala, insa cine isi poate imagina cum va arata Bucurestiul la prima zapada serioasa picata din cer? Cred ca nimeni. Primarul Videanu si-o va lua rau de tot pe cocoasa. Cand m-am mutat in Bucuresti anul trecut, in februarie - martie, se circula relativ bine. Plecai la 7 dimineata de acasa si in jumatate de ora ajungeai unde vroiai. Dupa cateva luni, situatia s-a imputit rau de tot. Masinile nu au mai incaput, iar ambuteiajele se tin lant de atunci. Din vara anului trecut trebuia sa pleci de la 6, cel tarziu 6.20, din casa pentru a merge cat de cat liber.

Dar, inca nu avem un tablou complet. Sa nu uitam ca anul trecut nu a nins deloc. Nici macar un fulg nu au vazut strazile capitalei. Asadar traficul din Bucuresti, cu numarul actual de masini care depaseste un milion, nu s-a izbit de cel mai negru cosmar al sau: zapada. Daca doriti sa vedeti Apocalipsa peste Bucuresti, rugati-va sa ninga! Eu am inceput. Nimic nu poate fi facut bun, daca nu distrugem ce este prost. Ca sa distrugem trebuie sa ne revoltam. Pentru asta avem nevoie de un motiv: zapada in Bucuresti.