Iulian Leca

Immnuel Kant a spus odata ca “daca te faci râmă sa nu te plangi ca esti calcat in picioare”. Imi revin aceste vorbe tot mai des in minte. Trist este ca se inmultesc râmele din jurul meu. E ca in Rinocerii… Ba chiar mai rau!

Salvati-ma! Sunt invadat de ideologia domnului Titus Filipas! Acest ideolog in stare pura observ ca s-a obisnuit, in ultimul timp, sa posteze la comentariile mele deversarile sale ideatice. Aceasta fraza: “Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România” este o mostra care il defineste pe domnul Filipas. Daca doriti sa incercati adeverata profunzime culturala pe care Romania a ratat-o, vizitati aici. Il suspectez a fi un caz patologic. Titus Filipas e ca un palimpsest medieval (ca sa ma exprim cu termenii sai) format din zeci, sute si mii de fragmente copiate si rascopiate din diverse surse si aruncate alandala intr-un singur text.

Am senzatia ca UDMR-ul incearca mereu sa gaseasca tot felul de eufemisme pentru singurul lor gand si scop: independenta regiunii maghiare Covasna si Harghita. Autoproclamata independenta a kosovarilor ar trebui sa devina pentru ei manual de studiu. Se pare ca si-au si luat notite. Ce nu inteleg UDMR-isti nostri este ca doar ei se lupta pentru asta. Maghiarii din Romania au preferat sa plece in Ungaria mai degraba decat sa traiasca independenti aici. Cred ca inca ar face aceeasi alegere.

Cautand aiurea pe net nu stiu ce despre scriitorii romani am dat peste cel mai fantastic blog al unui roman in viata. Oricat as fi fost dispus sa citesc mai mult de 2 propozitii consecutive, nu mi-a reusit deloc. Oricum, nu exista ceva mai sec decat asta! Mie mi se pare absolut fabulos, un adevarat fabulo-spirit al blogosferei!

PS: Va sfatuiesc sa incepeti cu titlurile articolelor sale.

Nu aveti senzatia ca moderatorii televiziunilor noastre au devenit tot mai nervosi? O mare parte dintre ei sunt tot mai irascibili, mai vindicativi si aproape nimeni nu isi mai pastreaza calmul. Unii dintre ei erau asa si inainte. Altii nu. Unii care nu sunt obisnuiti cu aceasta stare au inceput sa faca greseli. Iar altii o tin din greseala in greseala. E amuzant si reconfortant pentru noi ca telespectatori, dar atat de trist pentru presa in general. Care mai de care isi asuma sentinte asupra diverselor grupuri de politicieni. Cineva vrea sa impuna adevarul sau, chiar daca este doar al sau. Altul ii critica pe toti ceilalti si le arata ca nu stiu ce spun. Dar, peste toate astea, nervii sunt tot mai intinsi. Si mai multi. Da, se apropie alegerile, se fac jocurile, acolo unde au ramas nefacute, si fiecare incepe sa traga in adversar. Iar adevaratul spectacol nici n-a inceput inca…

Ce spectacol trist! Nu cred ca exista vreun lider de partid mai slab decat Geoana. Fara umor, nervos, fara tact, fara rautate, in necunostinta de cauza de cele mai multe ori, intr-un cuvant numai bun de inghitit de Vanghelie, de Basescu, de Blaga, de cine va vrea sa isi puna mintea cu el. Cei cinci jurnalisti aproape ca si-au batut joc de el. Iar colegii sai l-au lasat sa se faca de ras.