Iulian Leca

Legea ponderii egale a stirilor in jurnale ne arunca fix in evul mediu al audiovizualului.

Legea adoptata miercuri de Senatul Romaniei, referitoare la ponderea egala a stirilor pozitive si negative din jurnalele de stiri in audiovizual, nu este primitiva sau comunista pentru ca instituie cenzura sau pentru ca, in sine, legea este absurda. Ea este primitiva pentru ca principiul legii este unul medieval, arhaic si inchizitorial.

Pentru ca legea sa poata fi inteleasa si apoi aplicata noi ar trebui sa stim mai intai si mai intai ce este Bine si ce este Rau. Ar trebui sa fi lamurit de mult timp problemele eticii, iar morala ar trebui sa ne fie la fel de cunoscuta si exacta precum un manual de logica formala. Clar si limpede.

Insa, intr-o lume gri, in plin deconstructivism unde valorile eticii s-au amestecat intr-atat incat fiecare individ are propria sa morala, asadar, intr-o astfel de lume, cum ar putea cineva imparti (si in pondere egala inca!) stirile in pozitive si negative fara sa nasca milioane de controverse? Cine va avea ultimul cuvant? Patriarhul cu trustul sau de presa nou format? Presedintele sau Senatul?

Legea lui Ghisa si Funar tradeaza cu fidelitate spiritul inchis, imbacsit si invechit al politicienilor. Legea celor doi scoate la iveala nu doar frustrarile lor politice, dar si limitele lor intelectuale. Nici macar biserica ortodoxa (catolica sau protestanta) nu a reusit sa delimiteze cu atata precizie si finete faptele oamenilor incat sa reuseasca sa le imparta in Bune si Rele. Ba chiar pana si in Crestinism exista, in prezent, mai multa toleranta fata de judecarea actiunilor noastre.

Up-date: Am putea gandi asa. Sau am putea sa ne punem pe ras si pe facut misto de creierele reduse ale celor care au initiat, discutat si votat aceasta lege.