iuleka

Din 1990, sarbatoarea Pastelui, la romani, a fost mereu marcata de filmul lui Franco Zeffirelli. An de an, cel putin o televiziune nationala a difuzat acest film. Interpretarea unica a lui Robert Powell l-a re-creat pe Isus pentru cultura urbana a modernitatii. Dupa ce l-am vazut pentru prima oara pe Robert Powell in rolul lui Isus din Nazareth, cu greu mi-am imaginat ca Hristos mai poate avea un alt chip, altul decat cel al actorului britanic…

Sa nu ridice nimeni piatra, caci nu hulesc. Vorbesc vrajit de magia interpretarii lui Robert Powell. Tot asa, cred ca mesajul pe care filmul il transmite tinerilor, este mult mai puternic decat cel al unui preot din timpul slujbei.

Robert Powell este actorul despre care, in Romania, se spunea, pe la mijlocul anilor 90′, ca dupa ce a interpretat acest rol a innebunit. Pentru ca inainte de acest rol nu credea in EL, iar filmul l-a transformat atat de mult incat psihicul sau nu a mai suportat si a cedat.

Acestea sunt primele semne ale nasterii unui mit. Asa apar legendele in jurul personajului de poveste. Desigur, in acea vreme nu exista internetul care sa iti verifice imediat informatiile, iar ani de zile am trait cu aceasta stupida explicatie. In fond, doar asa puteam intelege supraomescul efort de a interpreta un asemenea rol, nu?…

In 2002, in intreaga lume s-au cheltuit de 5 ori mai multi bani pentru implanturi mamare si pentru Viagra decat pentru cercetarile asupra maladiei Alzheimer. Se poate trage deci concluzia ca peste 30 ani vor exista foarte multe persoane cu tatze mari si cu erectii superbe, dar incapabile sa-si aduca aminte la ce folosesc!

Am o banuiala in legatura cu Summit-ul NATO. Ridicarea codului de alerta terorista de la precaut la moderat este o masura care nu se bazeaza pe nimic. A fost luata doar pentru ca asa se face in toate tarile civilizate unde se organizeaza evenimente de amploarea acestuia. Pana si teoristii stiu ca daca vor sa curete vreun sef de stat, o astfel de ocazie este cea mai proasta dintre toate. Este prea multa lume (poti sa nimeresti si pe cine nu vrei) si masurile de siguranta sunt in exces (pana la urma, un atentat nu ar surprinde pe nimeni). Mare mi-ar fi mirarea ca tocmai in Romania sa iasa din umbra marii teroristi ai lumii. Chiar si in aceasta tara bananiera, unde nimic nu mai poate surprinde, as putea sa bag mana in foc ca nici un terorist nu va fi interesat sa se afirme.

Si, in fond, un atac terorist serios ne-ar face mai mult bine decat rau. Americanii vor afla, in sfarsit, cu aceasta ocazie unde este situata Romania. Ca este o tara in care se vorbeste limba cutare, cu o capitala murdara si sufocata unde traiesc multe femei frumoase…

“Daca nu exista limite pentru libertatea voastra de exprimare, atunci pregatiti-va sa infruntati libertatea noastra de actiune” - Bin Laden. Ce logic! Cata rigurozitate, dreptate si adevar ascund aceste vorbe!

Cu alte cuvinte, pregatiti-va ca pentru o ironie sa primiti un glonte in cap, pentru o blasfemie sa sariti in aer, iar pentru o caricatura sa muriti in chinuri. Oricum, acest silogism si-a facut loc treptat si in mintile noastre europene. Suntem din ce in ce mai nebuni, mai isterici si mai plini de ura. Abia astept un pretext ca sa explodam, sa ne exprimam frustrarile, sa ne varsam nervii. Si ne obsinuim asa, isterici. Natural isterici!

Sunt de acord cu predictia facuta de Pasarea de Prada pe blogul ei. Nu numai ca Basescu va reface fost alianta DA insa, mai mult de atat, prin aceasta miscare se urmareste compromiterea totala a PSD-ului. De fapt, jocul acesta dintre Tariceanu si Basescu nu a facut decat sa compromita PSD-ul. Nu Geoana a sarit mereu sa se propuna prim-ministru? Nu tot el a fost cel care nu a exclus o colaborare cu oricare din partidele fostei Aliante DA? Ce a inteles electoratul partidului social democrat din toata nebunia asta? Ca PSD-ul este un partid disperat dupa putere, o curva auto-recunoscuta gata sa faca orice!

Si ca sa plusez, zic asa: Basescu nu vrea alegeri uninominale, asa cum nu vrea nici un partid din Romania. Ergo, nu vom avea nicio lege a votului uninominal. Nici macar la anul. Pareri?

Up-date: Trebuie sa imi dau dreptate singur. Anticipam acum 3 saptamani tot aici, pe blog, ca nu vom avea vot uninominal. Nu a fost, insa, interesant sa o spun eu…

Se termina. Se stinge. Nu mai are nici umor, nici inedit. Nu mai face audiente ca pe vremuri. Nici cantecele sale, nici dracuierile si nici gesturile de marinimie extravagante. Gigi Becali apune incet, dar sigur. De la Gica Hagi a inceput sa coboare. In ochii suporterilor si, in general, in ochii tuturor celor care il mai indrageau. Cred ca Gigi Becali ar trebui sa stie ca daca il alunga si pe Lacatus nimeni nu il va mai iubi. Ce nu intelege Becali este ca Marius Lacatus va fi iubit in Gheencea chiar daca NU va avea rezultate. In ciuda performantei sale ca antrenor, imaginea lui Lacatus ramane intacta in inimile suporterilor. Iar acestia vor avea rabdare cu el mai mult decat cu oricine pe lumea asta. In plus, esecul partidului lui Becali se va transforma intr-un bulgare de zapada pana la alegerile de anul viitor. Si asta pentru ca Becali insista sa fie tot mai antipatic, mai sters, mai plat. Nu mai spune nimic nou. Nu mai surprinde cu nimic. Chiar si cei mai fascinati admiratori ai temperamentului sau colerico-troglodito-grobian s-au plictisit. Gigi Becali este un Corneliu Vadim Tudor de week end. Daca politicianul Becali s-a stins inainte de alegeri - desi planul nu era tocmai asta - Becali, spectacolul tuturor televiziunilor, devine neinteresant prin repetitie.

Gigi, acum este momentul sa ne sochezi cu ceva daca nu vrei sa mori, sa dispari! Vino si spune-ne cum Traian Basescu s-a rugat de tine sa iesi in strada alaturi de el la miting sa il ajuti si tu l-ai refuzat, cum l-ai invatat filosofie pe Liiceanu, cum ai descoperit tu Piatra Filosofala, cum ai rescris principiile Alchimiei, cum l-ai caftit pe Draqu, ce ai vorbit in noaptea de Anul Nou cu Dumnezeu si cum vei conduce tu SINGUR lumea! Altfel vei fi un nimeni. Vei deveni un semizeu uitat, un supraom batjocorit de prostime!

Am obosit dupa atatea discutii despre spaga la romani. De altfel, ce am scris acum cateva zile despre filmul American Gangster este mai valabil decat toate discutiile de astazi. Si era inainte de marele sondaj. Mi-am adus aminte insa ca acum doi ani scrisesem ceva despre asta in Monitorul de Iasi (desfiintat acum). Este mai actual decat oricand ce scrisesem atunci. Este o tema eterna a noastra. Nu stiu de unde suntem atat de surprinsi ca aflam asta?

“Romanul, relatiile si spaga” - Monitorul de Iasi, 29 septembrie 2006
Este un semn de buna crestere la noi sa ducem o floare, o ciocolata, „o mica atentie”, oricarui functionar public si, nu numai…. la care ne prezentam cu o problema sau alta. (more…)

Fereasca Dumnezeu sa dea zapada in Bucuresti. Atat va spun! Toata lumea este inebunita de blocajele care sunt acum in capitala, insa cine isi poate imagina cum va arata Bucurestiul la prima zapada serioasa picata din cer? Cred ca nimeni. Primarul Videanu si-o va lua rau de tot pe cocoasa. Cand m-am mutat in Bucuresti anul trecut, in februarie - martie, se circula relativ bine. Plecai la 7 dimineata de acasa si in jumatate de ora ajungeai unde vroiai. Dupa cateva luni, situatia s-a imputit rau de tot. Masinile nu au mai incaput, iar ambuteiajele se tin lant de atunci. Din vara anului trecut trebuia sa pleci de la 6, cel tarziu 6.20, din casa pentru a merge cat de cat liber.

Dar, inca nu avem un tablou complet. Sa nu uitam ca anul trecut nu a nins deloc. Nici macar un fulg nu au vazut strazile capitalei. Asadar traficul din Bucuresti, cu numarul actual de masini care depaseste un milion, nu s-a izbit de cel mai negru cosmar al sau: zapada. Daca doriti sa vedeti Apocalipsa peste Bucuresti, rugati-va sa ninga! Eu am inceput. Nimic nu poate fi facut bun, daca nu distrugem ce este prost. Ca sa distrugem trebuie sa ne revoltam. Pentru asta avem nevoie de un motiv: zapada in Bucuresti.

Si frati vom fi cu totii! Ne trezim in fiecare dimineata cu totii la fel de egali. Avem acelasi destin matinal. Mai devreme sau mai tarziu, mergem la baie. Si pentru fiecare dintre noi dimineata are aceeasi semnficatie: sa ne pregatim pentru o noua zi. Unii folosesc un sapun de 30 de euro, altii de 50 euro-centi. Unii stau cocotati pe un wc de marmura, ceilalti pe unul din faianta. Sentimentul de eliberare de pe wc este insa acelasi, si pentru cineva a carui baie se intinde pe 60 mp, si pentru cel a care sta cocotat intr-o camaruta de doar 7 mp. Un miliard constipat nu e deloc mai fericit decat un taran care simte vantul rece printre picioare in buda din gradina dar nu sufera de probleme ale tranzitului intestinal.

Trăim cu toţii aceeaşi viaţă. Procentul de fericire, ca si de nefericire, este acelasi pentru toti. Am un mare semn de intrebare, totusi, pentru cei saraci cu duhul, pomeniti si de Biblie, pe care ii suspectez ca s-ar putea sa iasa in avantaj la Final. Cu toate astea, zilele unui funcţionar amarat dintr-o tara din lumea a treia nu difera cu nimic faţă de cele ale unui influent miliard american. Poate grijile bogatasului sa fie mai multe. Inclusiv cea mai mare dintre ele: grija pentru propria viata. (Cand stii ca mai ai cateva miliarde de dolari de cheltuit, te rogi ca viata sa iti fie cat mai lunga si tremuri la fiecare gripa. Pentru un amarat fiecare boala reprezinta o posibila izbavire si, deci, o fericita incheiere a socotelilor.) Pe de alta parte, nefericirea loveste fara sa discrimineze pe nimeni. Este la fel de in voga si printre miliardari sa-si traga un glonte in cap.

Momentele de fericire si nefericire vin in aceleasi doze deopotrivă pentru toata lumea. Nici mai mult nici mai putin. Cred ca la capatul vietii iesim cu totii la fel, plus-minus ceva.

Gata! Nu mai suport nicio stire din Italia! Nu mai pot citi atatea tampenii. Presa din peninsula nici macar nu mai vrea sa manipuleze. Ea creeaza continuturi, inventeaza adevaruri. Nu conteaza ca faptele de la care pleaca sunt, poate, adevarate. ITALIA NE RE-INVENTEAZA! Am fost buni cat timp i-am sters la fund, nu mai suntem buni cand avem drepturi egale cu ei. Am fost acceptati atat timp cat stiau ca ne pot controla, dar le-am devenit dusmani acum, cand nu ne mai pot izgoni in doua secunde din tara lor. Italienii au slugarit mai rau decat noi economiile puternice ale occidentului prin anii 50′-70′, insa acum sunt “puliti” si prosperi. Nu i-am suportat niciodata pe italieni, iar de acum am un motiv in plus. Nu mi-a placut nicio clipa in peninsula. Daca renunti la locuri istorice, Italia ramane doar o tara foarte zgomotoasa. O tara mizera, la propriu, la fel ca si Romania. Iar, italienii sunt la fel de galagiosi si smecheri ca si noi, ca si rromii nostri. Daca Italiei ii iei urmele trecutului, ramane in loc o Romanie cu o mafie ceva mai bine organizata. Cred ca despre Italia se poate spune mai bine si mai adevarat ca: “este o tara superba, pacat ca e locuita”! Atat despre Italia.

Stelistii au iesit, din nou, in strada. In numar mare. “A fost o mare fericire, o calificare foarte importanta, un succes extra-ordinar!” Aud peste tot aceste cuvinte. E ridicol!

Televiziunile transmit in direct bucuria suporterilor din Piata Universitatii! Din nou, e ridicol!

Am ajuns sa ne bucuram pentru ceea ce ar trebui sa devina o obisnuinta, pentru lucrurile care ar trebui sa ne faca, cel mult, placere. Sau indiferenti. Insa, lipsa marilor succese, din orice domeniu, face ca o performanta mediocra din fotbal sa isi gaseasca din ce in ce mai multi apostoli isterizati de superficialitatea unei victorii, a oricarei victorii, de aiurea… Ma intreb cum ar mai reactiona suporterii daca Steaua ar ajunge in semifinalele Ligii, sau in Finala. Ce le-ar ramane de facut? Sa asedieze Parisul? Dar restul tarii ce ar face in cazul asta?

Noi, romanii, am inceput sa ne deprindem cu gesturile tarilor primitive unde oamenii se bucura ca ploua, ca au paine, ca echipa lor nationala de fotbal a ajuns la Campionatul Mondial de Fotbal, ca presedintele unei tari europene le viziteaza patria, ca sunt pomeniti, de bine, intr-un articol de pe ultima pagina a celei mai ieftine reviste din strainatate, iar sirul este fara sfirsit…

Motivele pentru care ne putem bucura sunt multe. Dar, marea drama este ca asteptarile noastre devin tot mai mici, iar bucuriile noastre tot mai marunte. Da, putem fi fericiti daca dupa un an de ploi si inundatii, de fiecare zi, urmeaza o dimineata in care ne trezim cu ochii in soare. Durerea indelungata poate face ca sanatatea sa devina cea mai mare fericire din lume. Insa, decaderea si persistenta in mediocritate face ridicola bucuria evadarii accidentale de acolo. Doar iesirea definitiva din mediocritate si prostie merita respectul nostru.

Drama lumii moderne este ca a ajuns sa fie fericita din motive pentru care, in alte vremuri, oamenii abia daca mimau placerea. Ne imprumutam la vecini sa iesim la iarba verde si sa facem un gratar in afara orasului, facem credite la banca pentru a merge la mare, ne ipotecam viata si linistea si libertatea pentru o casa, ne vindem puterea de a spune NU pentru o slujba si renuntam total la timpul liber pentru a urca o treapta in societate. Nici macar nu ne mai dam seama la ce renuntam. Timpul liber si-a pierdut orice sens, pentru ca ne plictiseste. Valoarea lui creste cu cat el este mai putin. Il pretuim tocmai pentru ca nu il avem. Iar daca il avem suntem intimidati, ne fistacim si fugim in lume. Societatea ne-a modelat in asa fel incat sa devenim stresati daca nu mai suntem stresati. Exceptia a devenit regula, iar normalul s-a transformat in pervers, bolnavicios si exceptional.

Bucuria si Fericirea in sine au devenit niste sperietori. Nu mai crede nimeni in ele, pentru ca asta tradeaza naivitatea, de care, nu-i asa, nimeni nu vrea sa se imbolnaveasca. Este imposibil sa fii sincer pentru ca, oricum, nu esti crezut; doar nu poti fi chiar atat de prost!

In schimb, democratizarea luxului ne face indiferenti la avantajele pe care ni le ofera astazi unele lucruri care, acum 100 de ani, erau apanajul exclusiv al nobililor si al boierilor.

   Un studiu realizat de Asociata Mondiala a Ziarelor ne arata ca, peste cinci ani, consumatorii de stiri vor prefera mai mult informatiile oferite de internet decat cele ale televiziunilor. Studiul a fost efectuat pe aproape 10.000 de subiecti din sapte tari dezvoltate din lume. Motivele par a fi multiple. Printre cele mai importante sunt: usurinta cu care stirile on-line pot fi accesate in comparatie cu cele televizate sau din presa scrisa. Apoi, un alt argument important, in favoarea informatiilor culese prin intermediul internetului, este ca furnizorii on-line de stiri sunt mult mai putin inclinati catre subiectivism si manipulare decat marile trusturi de presa. Nu in ultimul rind, un alt atuu al stirilor online este viteza cu care acestea pot circula dintr-un colt in altul al lumii. In curind, probabil, lumea toata va fi gazduita de internet. Iar noi vom fi conectati non-stop online.