Iulian Leca

Un blog de iuleka

Presa altora I

with 2 comments

   Presa din Romania este la fel ca Romania. Nu este nici mai buna, nici mai proasta decat oamenii care lucreaza in ea, sau decat publicului caruia i se adreseaza. Si o stim cu totii bine. Este si smechera si buna si proasta. Este si fraiera si inteligenta, si interesanta si plicticoasa. Un singur lucru nu este: independenta. 

   Stim ce facem fiecare, stim cum se lucreaza, cum am ajuns unde suntem. Si stim la fel de bine de ce am ajuns tocmai acolo unde suntem si nu in alta parte. Cind ne uitam in jur, nu uitam nicio clipa compromisul lui x sau y, ne enerveaza z si il birfim pe T pentru isteria recenta si pentru limbajul agresiv, de inspiratie basesciana sau becaliana. In fond, presa din Romania este exact ceea ce se spune ca este: un mediu, un mijloc. Este un mediu pe care nimeni nu il controleaza cu adevarat. Nici patronul, nici directorii, nici editorii si nici publicul ei. Dar, paradoxal, toata lumea crede ca il domina.  Patronii urmaresc un scop, au o datorie de platit sau de facut, ceva de acoperit sau descoperit, in fine, au un tel! Din moment ce patronii si-au pus presa in slujba unui interes ea nu mai este a lor. Presa este un cadou, un favor pentru un alt favor. Iar daca nu au nici un scop, daca au facut-o doar pentru profit, atunci presa este subjugata legii profitului care urmareste doar vinzarea produsului si atat. In acest caz ea depinde de cumparator, de hachitele sale, de ticurile, tabieturile si prejudecatile sale, deci este la mina cererii. In oricare din aceste cazuri ea, presa, nu poate fi independenta. Directorii, la rindul lor, depind de patron si se tem, in diverse moduri, de cei pe care i-au angajat. Nimeni nu se simte stapin, nimeni nu poate spune ca nu depinde de nimeni, de altii… Unii politicieni se tem de presa, dar, in acelasi timp, altii profita de ea in diverse scopuri. Nici pentru unii, nici pentru ceilalti presa nu este un lucru independent. Daca nu a fost creata impotriva lor, ea exista pentru ei. Si daca nu e nici-nici, atunci politicienii doresc sa o cucereasca. Si pentru asta fac tot ce le sta in putinta – de la zimbete aruncate directorilor si realizatorilor, la stringeri calduroase de maini si promisiuni care se transforma in mita, pina la amenintari si actiuni de intimidare. Cu totii, patroni, directori sau simpli angajati isi spun, intotdeauna, “aceasta este presa altora”! Sa presupunem, de dragul argumentatiei, ca ar mai exista un caz de actionariat-patron. Cel care nu are nicio o datorie de platit, nu urmareste sa se “spele”, sa se salveze, şi nu urmareste nici macar profitul. In acest caz ideal, de laborator aproape, presa cui ar apartine? Ea ar fi atunci la “bunul plac” al “gusturilor” editorilor, producatorilor, managerilor care isi vor promova ideile fara nici o actiune din -in sau -out. Cam atat despre aspectul formal al presei. Continutul? Este o alta poveste. Se leaga si se intrepatrunde cu formele pe care le capata presa insa are si legi proprii. Legi care nu tin (intru totul) de deontologia profesionala, de coordonatele trasate de conducerea unui post sau altul sau doar de profit. Sa nu uitam ca nimeni nu poate controla totul. Exista scapari si de o parte si de alta. Asa cum exista derapaje si in celalalt sens: dovezi în exces de zel. Si atunci, manipularea? Cine trage sforile? Toti? Nimeni? Puterea in presa, ca si aiurea, imi vine sa cred ca e detinuta de factiuni. Si doar contextual ea se concentreaza spre o singura tinta. Au abundat tintele in ultimul timp? Poate.

   Stop! Am vorbit despre presa din Romania? Nu cumva am fost mereu cu gindul la altceva, la ce ne-am dori unii dintre noi sa avem? Sau este doar un vis?

Advertisements

Written by iuleka

12 June 2007 at 7:18 am

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. presa independenta nu exista…nici in romanica nici nicaieri in lume…

    peste tot in lume se inchide acelasi sistem de feedback pozitiv…presa e cainele de paza al democratiei–>democratia inseamna puterea boborului–>boborul alege politicieni care sa-l reprezinte–>politicienii au preteni la catarama dar si dusmani care “vrea sa ma doboare”–>politicienii platesc articole care sa-i supraevalueze dar si denigreze pe “aia rai care este”–>iar noi boborul citim despre cat de capabil e unu, cat de tunar e altul etc…

    pe de alta parte e bine ca exista alternative in presa…la final facem media si constatam ca ramanem cu ZERO

    p.s.1 am luat mai sus un exemplu relational intre presa si politicieni…din pacate relatiile astea de concubinaj pe bani nu se limiteaza doar la politicieni…
    p.s.2 mi s-a parut o strigare de inteligenta nedisimulata replica lui piersic jr., care intrebat de andrei gheorghe – in emisiunea aia a lui de pe realitatea – ce parere are despre nu-stiu-care politician, raspunde senin (binenteles ca tenta era ironica) : andrei…fii dragut si spune-mi…cine este x-ulescu nu-stiu-care?

    Luc

    12 June 2007 at 6:18 pm

  2. Hm, acum sunt curioasa la ceea ce era in gandurile tale, de fapt. Sa inteleg ca discutiile tale au intotdeauna un double entendre…

    Crista

    13 June 2007 at 3:58 pm


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: