Iulian Leca

Un blog de iuleka

Un puscas marin american

leave a comment »

Am fost mai mult decat surprins sa descopar ca nu toti militarii americani sunt doar niste brute cu un puternic sentiment de dominatori ai lumii. Cred, in treacat fie spus, ca aceasta imagine a militarilor americani a fost, totusi, creata de mass media din Romania, mai exact de cateva nume influente din presa, dupa cele cateva accidente tragice (si urmarile pe care acestea le-au avut) provocate de militarii de peste ocean. Nu vreau aici sa dezgrop sub nicio forma acele nefericite intamplari. Dar, de cateva zile se intampla sa il am ca oaspete pe Frank. Daca el a reusit sa ma convinga ca exista si simpli militari  americani deosebiti, sper doar sa nu cad in alt pacat, si sa il urc pe un piedestal unde poate nu s-ar simti nici el tocmai bine si confortabil… 

Frank este un tinar american de 26-27 de ani, provenit dintr-o familie de emigranti, fara studii superioare, inca, si activeaza ca puscas marin in armata Statelor Unite ale Americii. De la varsta de 19 ani s-a inscris “in the army” si de atunci a colindat lumea in lung si lat, trecind prin multe baze militare din America pina in Japonia, si din Afgansitan pina-n in Irak si Kuweit. Insa nimic din ce spune nu te duce cu gindul la imaginea clasica a unui simplu soldat. Vrea sa urmeze din acest an cursurile facultatii de stiinte politice, ceea ce ii va aduce odata cu gradul de ofiter si posibilitatea de a-si construi o carierea politica dupa ce va iesi la pensie din armata – la 41 sau 42 de ani. Pina atunci… Dezaproba interventia Statelor Unite in Irak pentru un motiv foarte clar si bine precizat: scopul initial nu a fost niciodata indeplinit, sau a fost uitat pe drum. Recunoaste ca politica externa americana a dat gres in Irak. Recunoaste deschis ca Statele Unite ale Americii de prea multe ori si-au asumat rolul de parinte al democratiei in diverse tari din toate colturile ale lumii, de multe ori – daca nu de fiecare data – deloc dezinteresat. Apoi si el crede ca “political corectness” este ceva, pina la urma, impotriva naturii umane si a minimului bun simt. American fiind, este inca isterizat ca, acolo, cineva poate sa intre intr-o casa straina pe acoperis, in lipsa proprietarilor, iar dupa ce cade si ramane imobilizat cu piciorul rupt 3 zile hranindu-se doar cu mincare pentru caini si cola, da in judecata familia a carei casa dorea sa o fure, pentru: conditii improprii asigurate pe parcursul captivitatii … Si, culmea, nu se putea intampla decat in America, mai si castiga procesul!!! Tot Frank m-a uimit cind mi-a vorbit despre filosofia lui Aristotel, despre limita atat de subtire – astazi – intre drepturile naturale si libertatile noastre, despre acordul de la Kyoto si efectele schimbarilor climatice din ultima vreme, despre modul in care functioneaza sistemul electoral american si avantajele si dezavantajele sale in comparatie cu cel european, despre atributiile presedintelui din Statele Unite, despre istoria conflictelor internationale din ultimii 50 de ani. Despre globalizare – cu date si cifre – despre noua politica a lui Putin si a noului presedinte francez, despre noua politica internationala, despre e problemele care se nasc in orice democratie si cum se poate lupta impotriva lor versus orice alt tip de guvernare, despre libertate si multe altele. Insa cel mai mult am fost surprins si impresionat de linistea sufleteasca pe care a avut-o intr-o seara cind a privit cerul instelat si mi-a spus: “Cat de mici parem noi si problemele noastre zilnice in comparatie cu infinitatea Universului! Cat de clar si bine imi vad locul acum… Ce suntem noi in acesta infinitate a spatiului? Ce sens mai are orice alta problema decat cele cu adevarat importante pentru viata noastra?” Intr-adevar, cerul era atat de senin incat fiecare stea iti dadea senzatia ca poate fi atinsa, ca TU o poti atinge… Frank era fascinat. “De ce existam noi, mai degraba decat sa nu fi existat?” M-am trezit si eu vorbind… Mi-a spus atat. Ca in State un astfel de peisaj e greu de obtinut: orasele care nu se mai termina si luminile lor, alunga seninatatea cerului si a sufletului departe, departe, departe…  

Advertisements

Written by iuleka

18 July 2007 at 3:35 am

Posted in iuleka's news

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: